Copiii mai inteligenți trăiesc mai mult, arată un nou studiu

Copiii mai inteligenți trăiesc mai mult. O echipă de cercetători condusă de dr. W. David Hill, de la Universitatea din Edinburgh (Scoția), a descoperit o legătură genetică semnificativă între inteligența din copilărie și longevitate, oferind primele dovezi moleculare că aceste două trăsături împărtășesc factori genetici comuni.

Studiul reprezintă un pas major în înțelegerea motivului pentru care copiii mai inteligenți trăiesc mai mult.

Cercetarea a fost publicată în Genomic Psychiatry.

Cercetătorii au analizat date genetice de la peste 12.000 de indivizi pentru funcția cognitivă din copilărie și aproape 390.000 pentru longevitatea părinților. Rezultatele au arătat o corelație genetică de 0,35 între cele două trăsături, cu o ereditate de 27% pentru inteligența timpurie și 29% pentru longevitate, valori care indică o bază genetică puternică.

Importanța descoperirii constă în eliminarea cauzalității inverse: spre deosebire de studiile pe adulți, unde sănătatea poate influența atât cogniția, cât și durata vieții, măsurarea inteligenței în copilărie permite o analiză a relației genetice pure. Datele susțin observațiile epidemiologice anterioare, potrivit cărora un scor mai mare la testele cognitive din copilărie este asociat cu un risc de deces cu aproximativ 24% mai mic. Această asociere a fost observată în multiple țări și nu poate fi explicată complet prin factori socio-economici sau educaționali.

Copiii mai inteligenți trăiesc mai mult

Prin utilizarea Linkage Disequilibrium Score Regression (LDSC), o metodă statistică avansată, cercetătorii au confirmat că efectele de stratificare genetică sunt minime, ceea ce face estimările fiabile. Corelația identificată poate fi explicată prin două modele principale:

Pleiotropia orizontală: aceleași gene influențează independent inteligența și longevitatea, susținând ideea că unele organisme sunt „mai bine construite” din punct de vedere biologic.

Pleiotropia verticală: inteligența din copilărie contribuie indirect la longevitate prin efecte asupra educației, a comportamentelor sănătoase și a statutului socio-economic.

Rămâne de stabilit care regiuni genetice specifice sunt implicate și prin ce mecanisme biologice se manifestă această legătură. Cercetările viitoare ar putea identifica zone cromozomiale relevante și ar putea analiza diferențele dintre populații pentru a înțelege rolul interacțiunilor gene–mediu.

Noi perspective cu privire la îmbătrânire

Descoperirea ridică și întrebări evoluționiste: de ce selecția naturală ar favoriza variante genetice ce sporesc simultan inteligența și durata vieții? Înțelegerea acestor mecanisme ar putea aduce perspective noi asupra dezvoltării și îmbătrânirii umane.

Pe plan practic, rezultatele au implicații pentru medicina personalizată și pentru sănătatea publică. Înțelegerea arhitecturii genetice comune dintre cogniție și longevitate ar putea ajuta la identificarea timpurie a persoanelor predispuse la probleme de sănătate și la dezvoltarea de intervenții preventive. Totodată, studiul subliniază importanța susținerii dezvoltării cognitive încă din copilărie, nu doar pentru performanța școlară, ci și pentru sănătatea și longevitatea pe termen lung.

În concluzie, acest studiu oferă o bază științifică solidă pentru legătura dintre inteligență și durata vieții, unind genetica, epidemiologia și științele comportamentale într-o perspectivă comună asupra longevității umane, scrie EurekAlert.

Vă recomandăm să citiți și:

Noi cercetări arată că un îndulcitor ar putea ajuta la creșterea părului

Furtunile provocate de „no contact”. Cum poate traumatiza „ignorarea deliberată” persoanele cu sau fără atașament anxios

O revoluție pe vârful limbii: descoperirea celui de-al șaselea gust de bază. În căutarea gustului pierdut

Nutriționiștii avertizează: Reducerea carbohidraților poate ajuta la slăbire, dar echilibrul rămâne cheia