Luminile misterioase și relatările despre fenomene aeriene neidentificate (UAP) din anii 1940 și 1950 par să fie, într-un fel, legate de testele nucleare, au descoperit oamenii de știință.
O analiză a observațiilor astronomice de arhivă, combinată cu relatări ale martorilor despre UAP (denumirea oficială pentru obiecte zburătoare neidentificate), sugerează că epoca nucleară și-a lăsat amprenta asupra înregistrărilor astronomice — cu mult înainte ca era spațială să înceapă.
„Descoperirile oferă dovezi empirice suplimentare privind validitatea fenomenului UAP și posibila sa legătură cu activitatea nucleară, adăugând date dincolo de simplele mărturii ale martorilor oculari,” scriu medicul Stephen Bruehl de la Universitatea Vanderbilt (SUA) și fiziciana teoreticiană Beatriz Villarroel de la Universitatea din Stockholm (Suedia).
Între 1949 și 1958, Observatorul Mount Palomar a realizat primul său Palomar Observatory Sky Survey (POSS-I) — un proiect ambițios care urmărea fotografierea și cartografierea întregului cer nordic, sector cu sector.
Ulterior, cercetătorii au observat că unele lumini înregistrate în datele POSS-I nu mai apăreau în observațiile ulterioare. Aceste puncte de lumină, care se arată într-o imagine dar dispar în următoarea, sunt numite „tranzienți”. În mod tradițional, astronomii le-au pus pe seama defectelor plăcilor fotografice din sticlă folosite atunci.
În ultimii ani, Villarroel a condus proiectul VASCO (Vanishing and Appearing Sources during a Century of Observations), care urmărește schimbările de pe cerul nopții pe parcursul unui secol de observații astronomice, scrie ScienceAlert.
Într-un studiu anterior din 2021, echipa sa a concluzionat că defectele tehnice nu pot explica ușor toate cazurile de tranzienți.
Acum, Bruehl și Villarroel au vrut să afle dacă unele dintre aceste lumini misterioase ar putea fi legate de fenomene antropice sau atmosferice, în special de testele nucleare la suprafață efectuate în anii 1950, dar și de rapoartele despre UAP-uri.
Cercetătorii au alcătuit un set de date care acoperă 2.718 zile, marcând momentele în care au apărut tranzienții. Apoi, au comparat aceste date cu toate testele nucleare la suprafață cunoscute (SUA, URSS și Marea Britanie), precum și cu rapoartele despre UAP-uri din baza de date UFOCAT.
Rezultatele au fost surprinzătoare. Tranzienții au apărut cu 45% mai des în zilele din jurul unui test nuclear (cu o zi înainte și una după). Cea mai puternică corelație s-a observat în ziua de după testul nuclear, când probabilitatea de apariție a unui tranzient a fost cu 68% mai mare decât în mod normal.
Deși rezultatele nu explică mecanismul, ele sugerează că fenomenele observate sunt reale, nu simple erori fotografice. Dacă ar fi fost vorba doar de defecte ale plăcilor foto, acestea nu s-ar fi grupat în jurul unor date precise, cum ar fi cele ale testelor nucleare.
Cercetarea a fost publicată în revista Scientific Reports.
„Cea mai avansată centrală nucleară din lume”, susținută de Bill Gates, a primit undă verde
Acord între Slovacia și SUA pentru un nou reactor nuclear
Una dintre cele mai mari centrale nucleare din Franța, închisă din cauza unor meduze
Statele Unite vor avea acces la șantierele de submarine nucleare ale Australiei