Psihologia din spatele nedreptății emoționale și cum să ne protejăm. De ce cei dragi ne ignoră, dar îi răsfață pe alții?

Ați simțit vreodată că sunteți mereu pe locul doi în viața cuiva apropiat? Că un prieten, un membru al familiei sau un partener vă acordă doar resturi de atenție, în timp ce alții primesc tot entuziasmul, bunătatea și prezența pe care voi le doriți?

Poate ați trăit și voi momentele acelea stranii în care vă dați seama că prezența voastră nu trezește același interes ca prezența altora. Un coleg care, atunci când vorbiți voi, pare mereu grăbit, neatent sau iritat, dar devine curios și implicat când altcineva deschide același subiect. O rudă care nu-și amintește niciodată data voastră de naștere, dar își face timp și energie pentru aniversările altora. Sau poate un partener care pare secătuit când e vorba de voi, dând răspunsuri scurte, priviri fugare, și, totuși, găsește instantaneu resurse pentru conversații pline de vervă cu oameni pe care abia îi cunoaște, inclusiv pe rețelele sociale. De ce se întâmplă asta? Și, mai ales, cum putem învăța să nu ne mai consumăm energia cu astfel de situații?

• Astronomii descoperă că o forță misterioasă influențează piticele albe
• Deținerea unui smartphone la vârsta de 12 ani a fost asociată cu riscuri pentru sănătatea mintală…

Să dezvoltăm întâi o primă parte a subiectului. Și anume, de ce oamenii pe care îi iubim ne tratează ca pe o opțiune?

Psihologii numesc acest fenomen „taking for granted” – „luat de bun”, atunci când cineva crede că nu mai trebuie să depună efort într-o relație, pentru că „oricum nu pleci”. Câteva exemple edificatoare pentru această situație ar fi un prieten care vă răspunde la un mesaj după 3 zile, dar comentează imediat la postările altora, pe rețelele de socializare. Sau un partener care vă ignoră nevoile emoționale, dar se arată extrem de atent cu străinii sau cu persoanele mai puțin importante.

Acest lucru se întâmplă deoarece, în mod subconștient, crede că voi nu veți dispărea, indiferent de cum vă tratează. În același timp, există și o sete de validare externă. Unii oameni sunt dependenți de atenția celor noi sau a celor mai puțin accesibili sau disponibili lor, pentru că le oferă o senzație de valoare temporară. Astfel, pe social media dau like-uri și comentarii străinilor pentru că își doresc și ei la rândul lor validare, iar în viața reală se comportă excesiv de amabil cu persoane pe care nu le cunosc bine, pentru că vor să fie percepuți ca „oameni buni”.

Mai intervine un alt aspect. Și anume, proiectarea frustrărilor. Uneori, cineva vă ignoră sau vă tratează cu indiferență nu pentru că ați făcut ceva greșit, ci pentru că asociază relația voastră cu altceva din trecutul său. De exemplu, o mamă care vă minimalizează realizările, dar îi laudă pe alții, pentru că ea însăși a crescut într-un mediu unde nu a primit apreciere.

Un alt motiv al acestui tip de comportament frustrant poate fi pentru că pur și simplu… nu le pasă suficient. Uneori, răspunsul este dur, dar simplu: acei oameni nu vă consideră o prioritate.

Cum să nu mai fiți afectați de aceste comportamente?

Încercați să schimbați perspectiva gândindu-vă că, de fapt, „nu este despre mine, ci este despre ei”. Majoritatea acestor atitudini vin din lipsa de maturitate emoțională a celorlalți, nu din vreo deficiență a voastră. Un exercițiu practic ar putea fi să scrieți într-un jurnal (sau pur și simplu pe o coală de hârtie) – Atunci când X mă ignoră, ce altceva ar putea explica comportamentul lui? Apoi, reduceți așteptările (fără a renunța la standarde). Nu puteți forța pe cineva să vă trateze cu respect, dar puteți alege câtă importanță să-i acordați în viața voastră.

Dacă un prieten vă răspunde doar când are nevoie de ceva, nu mai fiți disponibil 24/7. Dacă un partener vă ignoră pe social media, nu mai verificați activitatea lui.

Puteți inclusiv să cereți clarificări în mod direct (dacă merită efortul). Uneori, oamenii nu-și dau seama că vă rănesc. A aborda subiectul fără a cădea în reproș înseamnă să descrieți un fapt, nu să acuzați o intenție: Am observat că, de obicei, îmi răspunzi după câteva ore, în timp ce altora le răspunzi imediat. Mă face să mă simt neimportant. Aș vrea să înțeleg dacă există un motiv.

Între timp, învățați să vă oferiți singuri nivelul minim de grijă emoțională pe care îl așteptați de la ceilalți. Nu în sensul de a vă trimite mesaje încurajatoare, ci în sensul psihologic al auto-validării: recunoașteți ce simțiți, numiți emoția, înțelegeți de ce apare și tratați reacția voastră ca pe ceva legitim, nu ca pe ceva exagerat. Un exercițiu eficient este să notați zilnic situațiile în care v-ați simțit respectați sau văzuți, oricât de mici ar fi, acestea putând funcționa ca ancore care contrabalansează indiferența altora.

Dacă cineva vă ignoră în mod repetat, nu vă mai torturați încercând să-i schimbați comportamentul. Dacă este vorba despre o persoană a cărei activitate pe social media vă obosește psihic, nu mai urmăriți activitatea ei sau pur și simplu scoteți-o din listă. Dacă este vorba despre cineva din viața reală, investiți timpul în oameni care vă oferă reciprocitate.

Exerciții psihologice pentru depășirea frustrării

Testul „Și ce dacă?”. Întrebați-vă: Și ce dacă nu mi-a dat like? Ce anume se întâmplă cu adevărat? Răspunsul obiectiv vă va arăta că nu pierdeți nimic esențial. Scrieți zilnic o situație în care ați fost tratat cu respect (chiar dacă nu a venit de la persoana așteptată). Folositor poate fi și exercițiul „Eu sunt gazda propriei mele vieți”. Imaginați-vă că sunteți gazda unei emisiuni TV, iar cei care vă ignoră sunt doar invitați trecători. Voi decideți cui acordați timp. Digital detox selective – ștergeți sau arhivați conversațiile cu persoanele care vă fac să vă simțiți invizibili. Sau puneți-vă în locul celuilalt: Dacă aș fi eu cel care ignoră pe cineva, cum m-aș justifica?

În concluzie, nu vă mai umpleți viața cu oameni care vă tratează ca pe o variantă de rezervă. Indiferența altora nu definește valoarea voastră. Iar dacă cineva vă lasă mereu pe locul doi, nu insistați să rămâneți în viața lui. Alegeți-vă pe voi în primul rând și aceia care vă apreciază cu adevărat vor rămâne alături de voi, și nu doar atunci când au nevoie de ceva.

Surse:

https://www.rd.com/list/signs-youre-being-taken-for-granted/

https://www.psychologytoday.com/us/blog/happiness-in-this-world/201407/why-people-can-be-kinder-to-strangers-than-to-loved-ones

https://www.forbes.com/sites/traversmark/2024/11/15/3-ways-a-digital-detox-could-save-your-relationship-by-a-psychologist/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Ce spun psihologii despre copiii care numără pe degete?

Ce spune psihologia despre oamenii care vorbesc prea mult și transformă orice dialog într-un monolog obositor?

Psihologia respectului. De la filosofia lui Kant la cercetările în neuroștiință: cum recunoașterea demnității celuilalt ne modelează mintea, relațiile și societatea

Cum să știi că ai găsit psihologul potrivit: 5 semne cheie