Cine a fost soția lui Shakespeare? Întrebările la care istoria nu poate răspunde

Povestea familiei Shakespeare a fost spusă, reinterpretată și disputată timp de patru secole, însă puține lucruri rămân atât de neclare precum figura soției sale, Anne Hathaway, sau destinul fiului lor, Hamnet. Noua ecranizare Hamnet (2025), inspirată din romanul lui Maggie O’Farrell publicat în 2020, revine asupra acestor goluri istorice și încearcă să umple spațiile lăsate libere de documente cu o narațiune afectivă, atent construită, în care Agnes, numele pe care O’Farrell îl preferă pentru personaj, după mențiunea din testamentul tatălui ei, devine centrul emoțional al familiei. Filmul, ca și romanul, nu pretinde că oferă adevărul biografic, ci o posibilă poveste, bazată pe ceea ce știm din documente și pe ceea ce istoria nu a consemnat.

Datele certe sunt puține. Se știe că William Shakespeare, în vârstă de 18 ani, s-a căsătorit în 1582 cu Anne Hathaway, de 26 de ani, însă nu avem indicii dacă relația a fost una forțată de sarcina ei sau rezultatul unei legături afective reale. În 1585 s-au născut gemenii Judith și Hamnet, iar moartea lui Hamnet, la doar 11 ani, în 1596, rămâne neelucidată; epidemiile locale de ciumă fac probabilă această cauză, însă nu există documente certe. Se știe, de asemenea, că Shakespeare era plecat cu trupa sa de teatru și este improbabil să fi ajuns la timp pentru înmormântare, un detaliu care alimentează interpretările ulterioare despre felul în care tragedia familiei ar fi influențat piesa Hamlet, scrisă în jurul anului 1600.

• 10 lucruri despre Facebook pe care poate nu le știai
• Hortensia Papadat-Bengescu, tânăra educată la pension care a îngrijit mai apoi în gară soldaţii răniţi. Ulterior…

În film, Agnes (interpretată de actrița și cântăreața irlandeză de 35 de ani, Jessie Buckley) este prezentată ca o femeie intuitivă, familiarizată cu plantele medicinale, capabilă să citească semnele bolii și ale suferinței. Deși aceste detalii nu sunt documentate în biografia reală, ele sunt ancorate în contextul secolului al XVI-lea, când femeile din gospodăriile rurale aveau deseori grijă de grădinile cu plante medicinale și posedau cunoștințe de bază despre tratarea afecțiunilor comune. Maggie O’Farrell a declarat într-un interviu pentru BBC că această reprezentare deliberat nuanțată este o reacție la secole de descrieri simplificate sau denigratoare ale soției dramaturgului, prezentată adesea fie ca o prezență inertă, fie ca o femeie care l-ar fi constrâns pe Shakespeare într-o căsătorie nefericită.

Schimbarea numelui în Agnes este un alt punct în care ficțiunea intervine în istorie, dar nu pentru a o contrazice, ci pentru a exploata un detaliu ambiguu. Testamentul tatălui ei folosește numele Agnes, în timp ce restul documentelor o menționează ca Anne. David Scott Kastan, profesor emerit la Yale și unul dintre cei mai respectați specialiști în studiul personalității lui Shakespeare, subliniază că nu există o explicație certă pentru această discrepanță și că este perfect posibil ca ea să se fi numit Agnes la naștere și Anne în uzul cotidian. Iar O’Farrell valorifică această nuanță inclusiv ca formă de restituire simbolică a unei identități pierdute în spatele unei figuri istorice adesea tratate superficial.

În film, relația dintre Agnes și Shakespeare este imaginată din perspectivă egală, cu o dinamică emoțională intensă și o complicitate intelectuală care nu este documentată, dar nici imposibilă în contextul epocii. Studiile istorice arată că multe femei din perioada elisabetană conduceau mici afaceri sau gospodării complexe și aveau cunoștințe practice esențiale pentru comunitate, chiar dacă nivelul lor de alfabetizare este dificil de stabilit. O’Farrell sugerează că influențele din viața domestică a lui Shakespeare și din observațiile soției sale ar fi putut intra, într-o formă simbolică, în operele dramatice, deși specialiști precum Kastan subliniază că astfel de legături rămân speculative.

Elementele centrale ale romanului și al filmului sunt moartea lui Hamnet și modul în care pierderea copilului ar fi putut modela tragedia Hamlet. Stephen Greenblatt, unul dintre cei mai influenți critici literari contemporani, a explorat această ipoteză în eseul „The Death of Hamnet and the Making of Hamlet”, sugerând că tragedia personală a dramaturgului ar fi rezonat în tema principală a piesei. Deși nu există dovezi directe, paralela este tentantă, mai ales în contextul în care numele Hamnet și Hamlet erau interschimbabile în epocă. Hamnet duce această idee mai departe: în film, Agnes vede spectacolul Hamlet la Londra și observă că actorul care îl interpretează pe prinț seamănă izbitor cu fiul ei. Este o licență artistică, dar una care caută să transmită ideea că arta poate deveni un spațiu în care durerea personală este prelucrată și transfigurată.

În absența documentelor personale ale lui Shakespeare (nu s-a păstrat nicio scrisoare între el și soția sa), majoritatea interpretărilor sunt construcții bazate pe indicii, contexte și sensibilități moderne. O descoperire recentă, discutată de Matthew Steggle de la University of Bristol, sugerează că o scrisoare adresată „Doamnei Shakespeare” la Londra ar putea indica faptul că soția dramaturgului a locuit o perioadă în oraș, ceea ce i-ar atribui implicit și un anumit nivel de alfabetizare. Steggle însuși recunoaște că ipoteza nu este confirmată, dar reprezintă o direcție de cercetare promițătoare.

Filmul Hamnet, regizat de Chloé Zhao și adaptat pentru ecran de autoarea cărţii, Maggie O’Farrell, îi are în rolurile principale pe Paul Mescal (William Shakespeare) și Jessie Buckley (Agnes / Anne Hathaway). Lansat în cinematografe la 26 noiembrie 2025, filmul a atras atenția criticilor prin interpretările intense și fidelitatea sa vizuală, fiind anticipat ca un candidat important la premiile cinematografice majore.

Surse:

https://www.imdb.com/title/tt14905854/

https://www.bbc.com/culture/article/20251120-hamnet-and-the-mystery-around-shakespeares-wife-and-son

Vă mai recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. Cum a murit Shakespeare?

Richard Burbage, primul actor al pieselor lui Shakespeare

Leonard Whiting, Romeo al lui Franco Zeffirelli. „Lăsați-l pe băiatul care a învățat lumea să iubească să învețe lumea să îl iubească pe Shakespeare”

William Shakespeare: „Ai curaj! Șterge-ți ochii! Adesea, căderea e un mijloc de a te ridica mai sus”