Era mai bine „pe vremuri”? Cercetătorii explică de unde vine nostalgia pentru „Epoca de Aur”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Era mai bine „pe vremuri”? Mulți bunici spun că muzica era mai bună în anii ’60, că mașinile erau construite mai solid și că exista o vreme când oamenii nu își încuiau ușile. În realitate, însă, oamenii au avut dintotdeauna tendința de a idealiza trecutul și de a se plânge de prezent, chiar dacă, în multe privințe, viața s-a îmbunătățit de-a lungul timpului. Pentru a înțelege de ce apare această nostalgie adesea exagerată, sociologul Ze Hong, de la Universitatea din Macao, a analizat mecanismele cognitive și culturale care ne fac să vedem trecutul ca pe o „Epocă de Aur”.

De ce unii oameni cred că era mai bine „pe vremuri”? Studiul său arată că ideea unei „Epoci de Aur” apare în numeroase culturi din întreaga lume, încă din cele mai vechi timpuri. De exemplu, în poemul antic grecesc „Munci și zile”, autorul, Hesiod, descrie declinul omenirii dintr-o lume perfectă către una plină de muncă și suferință. La rândul lor, aztecii aveau mituri despre o lume pierdută, plină de abundență, distrusă după apariția unui spirit malefic.

• Creierul ar putea prezice interacțiunile sociale înainte ca acestea să se întâmple
• Pierderea mirosului poate fi la fel de devastatoare ca boala Parkinson și AVC-ul, au descoperit cercetătorii

În Europa medievală, dezbaterile despre alchimie ajungeau adesea la concluzia că piatra filozofală fusese cândva posibilă, dar că pierderea cunoașterii antice și apariția șarlatanilor au dus la dispariția acestei arte misterioase. Din acest motiv, multe remedii pe bază de plante erau promovate ca rețete străvechi, pentru a le crește credibilitatea, o strategie de marketing care există și astăzi, scrie IFL Science.

Un studiu explică de ce oamenii cred că era mai bine „pe vremuri”

Pentru a explica această fascinație universală pentru un trecut idealizat, Hong indică mai multe mecanisme psihologice. Primul este așa-numitul „bias al negativității”, tendința de a le acorda mai multă atenție lucrurilor din prezent percepute ca negative. Potrivit cercetătorului, acest reflex are rădăcini evolutive: strămoșii noștri trebuiau să fie foarte atenți la pericolele din jur pentru a supraviețui.

La acest fenomen se adaugă și efectul memoriei selective. Experiențele neplăcute din trecut sunt adesea uitate sau reinterpretate într-o lumină mai pozitivă. „Împreună, expunerea accentuată la informații negative din prezent și amintirea selectivă a trecutului creează iluzia unui trecut superior, întărind impresia că lucrurile merg din ce în ce mai prost”, explică Hong. Această idee este susținută de studii care arată că oamenii își amintesc vacanțele din trecut tot mai plăcut pe măsură ce trece timpul.

Totuși, nu doar memoria individuală este influențată de ceea ce cercetătorul numește „retrospecție roz”. Și narațiunile culturale colective tind să fie deformate pentru a glorifica trecutul și a critica prezentul. De exemplu, Hong arată că zvonurile despre vrăjitorie s-au amplificat în Europa între secolele XV și XVII, alimentând ideea unei degradări morale și a unei amenințări care trebuia eliminată.

Nostalgia colectivă

Psihologii cred că această tendință este legată și de nevoia de „nostalgie colectivă”. Societățile tind să tânjească după un trecut comun eroic, care întărește identitatea de grup și favorizează idei conservatoare. Adesea, aceste narațiuni sunt exploatate sau exagerate de către liderii politici care încearcă să se prezinte drept apărători ai tradițiilor sau restauratori ai unei epoci glorioase.

„Prezentându-se ca restauratori ai unei Epoci de Aur pierdute sau ca protectori ai tradițiilor strămoșești, conducătorii, preoții și alte autorități își pot consolida legitimitatea și pot justifica structurile de putere existente”, scrie Hong.

Ecouri ale acestei strategii politice pot fi observate ușor în discursurile liderilor care promit să facă din nou o țară suverană. După cum sugerează analiza lui Hong, astfel de mesaje sunt adesea alimentate de mecanisme psihologice mai degrabă decât de realități istorice.

Cu toate acestea, autorul articolului adaugă cu umor o concluzie: muzica chiar era mai bună în anii ’60.

Studiul a fost publicat în revista Human Nature.

Vă recomandăm să citiți și:

Creierul are mai multe sisteme de apărare decât am crezut, indică un studiu

Un studiu a descoperit că senzorii anvelopelor mașinii ar putea fi folosiți pentru a te urmări

Un parazit care nu mai fusese văzut la oameni provoacă o serie de simptome diverse și ciudate

Copilul tău este pretențios la mâncare? Iată ce trebuie să faci!