Hesy-Re este probabil primul profesionist din istorie care a purtat titlul de „cel mai mare dintre medicii dinților”. Hesy-Re, omul care a trăit într-o civilizație în care medicina era strâns legată de religie, apare ca o figură care depășește rolul de scrib sau funcționar, intrând direct în zona cunoașterii aplicate, a observației empirice și a intervenției terapeutice.
Arheologii au descoperit în 1861 mastaba lui (o construcție funerară rectangulară, specifică Egiptului antic, ridicată deasupra camerei mortuare) în necropola de la Saqqara (situată la sud de Cairo, una dintre cele mai vechi și întinse necropole ale Egiptului), iar plăcile inscripționate găsite în interior sunt considerate printre cele mai vechi exemple de portretistică umană în lemn. Pe una dintre acestea apare menționat titlul său unic, tradus în mod constant de egiptologi astfel – „cel mai mare dintre medicii dinților și medicii gingiilor”. Conform analizei publicate de cercetătorul britanic W.M. Flinders Petrie, termenii utilizați în inscripții sugerează atât o poziție administrativă, cât și un rol medical clar definit, legat de tratarea afecțiunilor orale.
În perioada în care Hesy-Re își desfășura activitatea, adică la începutul dinastiei a III-a, în timpul domniei faraonului Djoser (cca. 2670–2640 î.Hr.), problemele dentare erau comune și adesea severe. În acea perioadă, cerealele erau măcinate pe pietre brute, iar particulele de nisip ajungeau inevitabil în hrană, ceea ce uza rapid dinții și provoca numeroase afecțiuni dentare. Multe mumii arată semne de abcese, fracturi dentare și infecții incompatibile cu o viață fără dureri. Apariția unei figuri specializate în tratarea acestor probleme reprezintă, conform egiptologului Dr. Salima Ikram, „una dintre primele dovezi că medicina egipteană începea să se fragmenteze în specializări, un semn de maturizare a sistemului medical”.
Dar Hesy-Re se pare că nu a fost doar dentist. Titlurile care îi aparțin îl prezintă și ca scrib regal, preot și funcționar de rang înalt în timpul domniei faraonului Djoser, în secolul XXVII î.Hr. Această combinație era, de altfel, specifică Egiptului antic: medicii erau oameni instruiți, capabili să lucreze cu texte, cu ritualuri și cu proceduri empirice, iar medicina nu era separată de administrație. Cu toate acestea, distincția acordată stomatologiei în titulatura sa este considerată de specialiști un indicator important al faptului că anumite practici dentare erau deja bine stabilite.
Multe dintre informațiile pe care le avem despre medicina epocii provin din texte medicale elaborate câteva secole mai târziu, precum Papirusul Ebers sau Papirusul Edwin Smith. Acestea menționează tratamente pentru dureri dentare, inflamații ale gingiilor sau infecții orale, folosind rețete pe bază de miere, rășini, plante aromatice și pulberi minerale. Conform egiptologului James P. Allen, aceste texte descriu „o medicină mixtă, în care explicațiile magice coexistau cu observații clinice remarcabil de precise pentru epocă”.
Astfel, este posibil ca Hesy-Re să fi aplicat forme timpurii de tratament pentru abcese, să fi realizat drenaje simple în cazurile severe sau să fi utilizat paste antiseptice pe bază de miere, un ingredient cu proprietăți antibacteriene demonstrate în studii moderne. În lipsa informațiilor directe despre tehnicile sale, cercetătorii corelează titulatura cu practicile descrise în textele medicale ulterioare, un demers comun în egiptologie, unde lectura paralelă a inscripțiilor și a papirusurilor reconstituie experiența profesională a anumitor indivizi.
Hesy-Re apare și în contextul dezvoltării arhitecturale a epocii lui Djoser. Necropola din Saqqara era un loc de prestigiu, iar mastaba sa vastă reflectă statutul unui om considerat esențial pentru administrație. În analiza publicată de Metropolitan Museum of Art, plăcile care îl reprezintă sunt considerate printre cele mai rafinate artefacte de la începutul dinastiei a III-a, ceea ce indică o apreciere remarcabilă a rolului său social. Pentru un specialist în sănătate, acest nivel de reprezentare este extrem de rar în perioada timpurie a Egiptului, ceea ce sugerează că stomatologia avea o importanță medicală și administrativă mai mare decât se presupunea.
În prezent, Hesy-Re este considerat „primul dentist din istoria omenirii” nu doar pentru că a purtat un titlu oficial, ci pentru că existența sa confirmă faptul că Egiptul antic dezvoltase deja forme rudimentare de specializare medicală. În timp ce multe alte societăți depindeau încă de vraci sau vindecători generalizați, administrația medicală egipteană începuse deja să distingă între diferitele tipuri de suferințe ale corpului, să identifice cauzele și să propună tratamente adaptate fiecărei afecțiuni.
Importanța lui Hesy-Re nu ține doar de un titlu gravat pe lemn, ci de ceea ce sugerează despre nivelul de organizare medicală al Egiptului. Faptul că un specialist în sănătatea orală avea funcție oficială, rang înalt și un loc de onoare în necropola de la Saqqara indică o societate care înțelegea rolul esențial al îngrijirii dentare pentru supraviețuire. Problemele orale severe puteau cauza infecții fatale, iar un profesionist capabil să le trateze sau să le prevină era esențial pentru comunitate. Hesy-Re demonstrează că, încă de acum 4.600 de ani, egiptenii considerau sănătatea un domeniu care merită expertiză, responsabilitate și statut, o abordare surprinzător de apropiată de modul în care sunt percepute specializările medicale moderne.
Surse:
https://en.wikipedia.org/wiki/Hesy-Ra
https://www.britannica.com/place/Tomb-of-Hesire
Descoperirea care rescrie istoria: Noul Regat al Egiptului ar fi început mai târziu decât s-a crezut
Dansul în Egiptul Antic nu era doar artă, ci legătura cu zeii și cu viața de apoi