De ce poartă vrăjitoarele pălării ascuțite?

Imaginea vrăjitoarei moderne este ușor de recunoscut: siluetă neagră, pălărie înaltă și ascuțită, rochie lungă, o pisică prin preajmă și inevitabila și indispensabila mătură. Un șablon vizual atât de puternic, încât este suficient un contur simplificat pentru a trimite imediat la ideea de magie întunecată.

Dar această reprezentare nu este un produs al unui singur moment istoric și nici al unui singur mit. Este rezultatul unei acumulări de simboluri, prejudecăți, interpretări culturale și episoade de persecuție care, de-a lungul secolelor, au sedimentat forma pălăriei ascuțite pe care o asociem astăzi cu „vrăjitoarea rea”.

• Povestea primei mari regine a României
• Un mormânt „senzațional” din Epoca Vikingă i-a uimit pe arheologi

Dincolo de răspunsurile facile care circulă pe internet, istoricii nu au identificat o singură sursă. Mai degrabă, pălăria vrăjitorească modernă pare să fi absorbit elemente din contexte politice, religioase și culturale foarte diferite, scrie historyextra.com. Iar unul dintre miturile cele mai populare, dar complet neconfirmate, susține că imaginea ar proveni de la alewives, femeile medievale care produceau și vindeau bere.

Cum a ajuns o pălărie să fie asociată cu răul, magia și marginalizarea?

Berea, cunoscută și sub denumirea de „bere slabă”, era nutritivă, ușor de produs și ieftină, scrie museumofoxford.org. Era consumată zilnic de toată lumea în Anglia medievală, inclusiv de copii, deoarece conținutul de alcool era scăzut. „De asemenea, era o băutură necesară pentru sănătatea publică, asigurând hidratarea și nutriția într-o perioadă în care sursele de apă potabilă sigură erau extrem de nesigure. Documentele arată că lucrătorii din unele industrii, cum ar fi agricultura, puteau chiar să aleagă să fie plătiți în bere în loc de moneda tradițională.”

Pentru a fi recunoscute în piețe, acestea femei ar fi purtat pălării înalte și ușor de reperat. În mediul medieval, unde statutul femeii era puternic reglementat, ideea că unele dintre ele puteau face bani de pe urma fabricării berii a fost reinterpretată ulterior drept un posibil factor care a alimentat legendele despre vrăjitoare. Deși logica poveștii este atrăgătoare, cercetătorii subliniază că nu există nicio dovadă solidă care să lege direct alewives de iconografia vrăjitoarei. Ideea rămâne, astfel, mai degrabă un mit modern decât o explicație istorică.

Originea acestui accesoriu devine mai clară abia când este analizat în raport cu simbolurile conice care au traversat diverse epoci și culturi. De-a lungul istoriei, formele ascuțite au avut semnificații diferite: de la libertate, până la stigmat. În lumea antică, pileus, o pălărie de fetru în formă de con, era oferită sclavilor eliberați din Imperiul Roman. În epoca revoluțiilor americană și franceză, boneta frigiană, o variantă rotunjită dar înrudită, a devenit simbolul libertății, fiind purtată și reprezentată în numeroase gravuri și picturi.

În Europa medievală, însă, pălăriile ascuțite au căpătat o altă încărcătură. Printre cele mai cunoscute se numără pileum cornutum, o pălărie înaltă și conică impusă, în anumite regiuni, evreilor, în urma decretelor Sinodului Lateran din 1215. Rolul ei era de a marca diferența, de a semnala apartenența la un grup considerat „altfel”, într-o epocă cu tensiuni religioase. Acest tip de pălărie obligatorie, asociată cu stigmatizarea, poate fi una dintre primele legături dintre pălăriile ascuțite și ideea de „alteritate periculoasă”.

Potrivit BBC History Extra, Francisco Goya face aluzie la coroza în pictura Witches’ Flight (1798), unde vrăjitoarele poartă pălării conice asemănătoare celor folosite pentru a marca ereticii. Tabloul, o satiră a superstiției și ignoranței, prezintă personaje grotesce și simboluri ale fricii și delirului.

Un alt episod important vine din Anglia și America secolului al XVII-lea, atunci când quakerii, membrii Societății Religioase a Prietenilor, o mișcare creștină nonconformistă care punea accent pe simplitate, egalitate și respingerea ierarhiilor bisericești, au devenit ținte ale ridiculizării publice. Faptul că nu își scoteau pălăriile în semn de respect și că permiteau femeilor să predice i-a transformat într-un grup perceput ca disident și amenințător pentru ordinea socială. Deși pălăriile quakerilor nu aveau formă conică, fiind simple, caricaturile secolelor XVII–XVIII i-au prezentat frecvent cu pălării înalte și ascuțite. Această convenție grafică, născută din satiră, a devenit una dintre sursele vizuale care au modelat imaginea modernă a vrăjitoarei.

Astfel, pălăria conică nu a fost inițial un simbol al magiei, ci un semn al excluderii. Ea marca persoanele considerate incomode, periculoase, diferite. În acest sens, este firesc ca, în timpul vânătorilor de vrăjitoare din Europa, imaginea „femeii malefice” să fi absorbit aceste elemente deja asociate cu marginalizarea.

La începutul secolului al XVIII-lea, tiparul vizual este deja stabilit. Gravurile și pamfletele populare din Europa prezintă vrăjitoare zburând pe mături, adesea însoțite de demoni, purtând pălării negre, conice. În 1720, The History of Witches and Wizards, o carte de mare circulație la vremea ei, oferă una dintre cele mai clare reprezentări ale vrăjitoarei cu pălărie ascuțită, fixând imaginea care avea să domine cultura occidentală până astăzi.

Simbolul se întipărea treptat în mintea oamenilor, pentru că nu mai trimitea doar la magie, ci și la teama față de cei considerați „altfel”, în special femei care nu respectau așteptările sociale. Pălăria ascuțită devenea astfel un semn vizual ușor de recunoscut, care spunea: această persoană nu aparține grupului și trebuie privită cu suspiciune. De-a lungul secolelor, literatura, teatrul și cinematografia au preluat această iconografie fără să o mai chestioneze. De la vrăjitoarea din Vrăjitorul din Oz până la personajele moderne din producțiile fantasy, pălăria ascuțită nu mai este un simbol al persecuției, ci unul al ficțiunii. Cu toate acestea, originile ei rămân legate de istoria discriminării și a fricii față de minorități.

De aceea, când vedem astăzi o vrăjitoare în desene, în filme sau pe afișe, privim de fapt un amestec de tradiții și prejudecăți vechi, transformate într-un simbol vizual. Pălăria ascuțită nu este doar un accesoriu de basm, ci o urmă a istoriei care continuă să circule în imaginarul nostru, chiar dacă nu mai recunoaștem originile ei.

Surse:

https://www.bbc.com/culture/article/20251119-the-5000-year-old-origins-of-the-witchs-hat

https://museumofoxford.org/alewives-in-oxford-a-history-of-female-brewing/

https://www.britannica.com/topic/witch-hunt

Vă mai recomandăm să citiți și:

Muntele Vrăjit Jebel Jais, perle și apusuri de vis: ce înseamnă emiratul Ras Al Khaimah

Procesele vrăjitoarelor din Salem. Lecție atemporală despre paranoia în masă

Sticlele vrăjitoarelor, pline cu unghii și dinți, erau considerate pe vremuri alungătoare de blesteme

Baba Yaga, cea mai faimoasă vrăjitoare din basmele rusești