Cum s-a produs un curcubeu din jurul unei stele moarte? Un mic fragment de stea moartă, aflat la doar 731 de ani-lumină distanță, le-a oferit astronomilor o enigmă spectaculoasă: o undă de șoc (bow shock) puternică și strălucitoare, asemănătoare cu o nebuloasă multicoloră.
În multe situații, un asemenea fenomen nu ar fi neobișnuit, însă în cazul piticei albe RXJ0528+2838 nu există niciun mecanism cunoscut care să explice acest curcubeu din jurul unei stele moarte.
„Am descoperit ceva ce nu a mai fost văzut până acum și, mai important, complet neașteptat. Surpriza a fost că un sistem presupus liniștit, lipsit de disc, poate genera o nebuloasă atât de spectaculoasă. A fost unul dintre acele rare momente de tip ‘wow’”, spune astronomul Simone Scaringi, de la Universitatea Durham (Marea Britanie).
Piticele albe reprezintă stadiul final al unor stele precum Soarele, după ce acestea își epuizează combustibilul nuclear. Când nu mai au atomi potriviți pentru fuziune, nucleul lor, lipsit de presiunea care îl susținea, se prăbușește într-un rest extrem de dens, expulzând straturile exterioare ale stelei, explică ScienceAlert.
Deși au aproximativ dimensiunea Pământului, aceste stele moarte pot avea o masă de până la 1,4 ori mai mare decât cea a Soarelui. Adesea se află în sisteme binare, unde pot atrage material de la o stea companion, declanșând fenomene spectaculoase, precum erupții termonucleare repetate.
Pentru că o pitică albă nu mai susține reacții de fuziune, ea nu poate produce vânturi stelare așa cum o face o stea activă. Totuși, interacțiunea cu o stea companion poate genera un disc de materie care se rotește în jurul piticei albe, asemănător apei care se scurge într-un sifon. Ciocnirile dintre fluxurile de material din acest disc și mediul interstelar le dau naștere structurilor energizate cunoscute sub numele de „bow shock”.
Așadar, cum s-a produs un curcubeu din jurul unei stele moarte? RXJ0528+2838 are o stea companion cu masă mică, dar nu prezintă un disc. Mai mult, forma, dimensiunea și densitatea undei de șoc, compusă din emisii specifice hidrogenului, oxigenului și azotului, sugerează că fluxul de material se produce de aproximativ 1.000 de ani, ceea ce nu seamănă deloc cu o explozie termonucleară bruscă. Cercetătorii cred că câmpul magnetic extrem de puternic al piticei albe ar putea împiedica formarea discului. În schimb, materia ar fi canalizată de-a lungul liniilor câmpului magnetic și direcționată direct spre pitica albă, permițând apariția fluxurilor fără existența unui disc.
„Observațiile noastre arată un flux extrem de puternic care, conform cunoștințelor actuale, nu ar trebui să existe. Descoperirea noastră demonstrează că, chiar și fără un disc, aceste sisteme pot genera fluxuri energetice intense, dezvăluind un mecanism pe care încă nu îl înțelegem. Acest rezultat pune sub semnul întrebării modelul standard al modului în care materia se deplasează și interacționează în aceste sisteme binare extreme”, afirmă astronomul Krystian Ilkiewicz, de la Centrul Astronomic Nicolaus Copernic (Polonia).
Descoperirea a fost prezentată în revista Nature Astronomy.
Astronomii au calculat momentul în care vom putea vedea o supernovă de pe Pământ
Test de cultură generală. Cât timp ar dura să zbori în jurul lumii?
Cel mai mare mister al Universului este tot mai aproape de a fi elucidat