„Rage bait”, „goblin mode”, „vibe coding”. Dacă ați întâlnit în ultimele luni știri despre „cuvântul anului 2025”, probabil v-ați întrebat: încă unul? Și, mai ales, la ce folosește?
În funcție de dicționar, anul acesta titlul a revenit unor termeni diferiți: Collins a ales „vibe coding”, Cambridge Dictionaries, „parasocial”, iar Oxford University Press, „rage bait”. Fenomenul a apărut în urmă cu 35 de ani, atunci când American Dialect Society a încercat să găsească un cuvânt care să surprindă spiritul unui an. Din anii 2000, practica s-a extins rapid și a devenit, în lumea limbii engleze, un adevărat „sezon al premiilor”.
„Sunt zeci acum. Pare că, dacă ai legătură cu publicarea unei lucrări de referință sau a unui dicționar, ești aproape obligat să vii cu un cuvânt al anului.”, spune Jonathon Green, autor specializat în evoluția argoului.
Unii lingviști cred însă că aceste alegeri sunt motivate mai degrabă de dorința de a capta atenția publicului decât de analiză lingvistică riguroasă. Robbie Love, sociolingvist la Universitatea Aston, afirmă că procesul „nu este unul complet obiectiv sau științific, altfel am vedea aceleași cuvinte alese peste tot”.
Vaclav Brezina, profesor de lingvistică la Universitatea Lancaster, este de acord: „Cuvântul anului este ales pentru că capturează imaginația publicului și a lexicografilor într-un anumit moment. Nu cred că scopul lui este să ofere o analiză științifică a limbii, ci mai degrabă să ne atragă atenția.”
O analiză de date arată că, din 2010 încoace, tot mai multe cuvinte ale anului provin din jargonul online sau din tehnologie. Din 2021, două treimi dintre ele au această origine, potrivit The Guardian.
„Este inevitabil. Așa se răspândesc cuvintele astăzi, iar schimbările tehnologice sunt extrem de rapide”, spune Lynne Murphy, profesor de lingvistică la Universitatea Sussex.
Această rapiditate explică și lipsa de longevitate. Termeni precum „goblin mode” (Oxford, 2022), „nomophobia” (Cambridge, 2018) sau „NFT” (Collins, 2021) sunt acum rar folosiți. Alții, precum „Brexit” sau „vax”, au fost legați de contexte istorice specifice.
Jonathan Dent, editor la Oxford English Dictionary, subliniază că acest lucru nu este o problemă: „Nu contează atât de mult dacă un cuvânt supraviețuiește pe termen lung, cât faptul că spune ceva despre unde ne aflăm acum.”
Pentru unii, este doar marketing. Pentru alții, este un joc.
„Este o modalitate distractivă de a face oamenii să vorbească despre limbaj”, spune Love.
Câinii pot învăța cuvinte noi „trăgând cu urechea” la stăpânii lor
Cuvintele care vindecă: cum să vorbești ca să fii auzit, respectat și înțeles