Ce se întâmplă în creier atunci când petreci prea mult timp online?

Puțini dintre noi își mai amintesc cum arăta o zi obișnuită fără notificări, fără feed-uri infinite și fără reflexul aproape automat de a verifica telefonul la fiecare câteva minute. Pentru creier, însă, această schimbare este uriașă și relativ recentă. Din punct de vedere biologic, trăim într-un experiment global care nu are precedent în istoria umană: miliarde de oameni își expun zilnic mintea la un flux constant de stimuli concepuți să capteze, să mențină și să exploateze atenția.

Creierul uman nu a fost proiectat pentru acest tip de mediu, spun neurobiologii. El a evoluat într-o lume în care informația era rară, iar noutatea putea însemna supraviețuire – un fruct neobișnuit, un zgomot suspect, o schimbare în comportamentul animalelor. Tocmai de aceea, sistemele noastre de recompensă neuronale sunt extrem de sensibile la lucruri noi, neașteptate și potențial interesante. În centrul acestui mecanism se află dopamina, un neurotransmițător adesea descris simplist drept „hormonul plăcerii”, dar care este, de fapt, mai degrabă legat de anticipație, motivație și căutare.

• Care ar putea fi adevărata formă a Sistemului Solar? Astronomii sunt cu un pas mai aproape…
• Misiuni diferite, aceleași probleme: Lansarea istorică Artemis 2 mai are de așteptat cel puțin încă o…

De fiecare dată când primești o notificare – un mesaj pe WhatsApp, un like pe Instagram, un comentariu pe TikTok – vezi un videoclip nou sau descoperi o postare interesantă, creierul tău primește un mic impuls de dopamină. Practic, îți spune „uite ceva nou, poate e important, verifică”. Nu neapărat pentru că experiența este extraordinară, ci pentru că este imprevizibilă. Acest tip de recompensă variabilă, în care nu știi niciodată ce urmează, este exact același mecanism folosit în jocurile de noroc. Psihologii îl cunosc de mult timp ca fiind unul dintre cele mai eficiente moduri de a crea comportamente repetitive și greu de controlat.

Problema nu este că aceste mecanisme există, ci frecvența cu care sunt activate. Când petreci ore întregi derulând conținut, creierul este bombardat cu micro-recompense, iar sistemul de atenție începe să se adapteze la acest ritm. Studiile din neurobiologie arată că expunerea prelungită la medii digitale foarte stimulante poate reduce toleranța la plictiseală și la activități care cer concentrare susținută. Cu alte cuvinte, devine mai greu să citești un text lung, să urmărești un film fără să verifici telefonul sau să te concentrezi la o sarcină care nu oferă recompense imediate.

Această schimbare nu ține de voință sau de caracter, ci de plasticitatea creierului. Creierul se modifică în funcție de ceea ce faci des. Dacă îl obișnuiești cu fragmentarea constantă a atenției, cu întreruperi frecvente și cu stimuli rapizi, el devine, treptat, mai puțin eficient în stările de concentrare profundă.

Există și un alt efect, mai subtil, dar la fel de important: legătura dintre mediul online și anxietate. Rețelele sociale nu livrează doar divertisment, ci și comparație constantă, evaluare socială și presiune simbolică. Creierul nostru este extrem de sensibil la statut și la apartenență, pentru că, evolutiv, excluderea din grup putea însemna moarte. Astăzi, acest mecanism se traduce printr-o reacție emoțională disproporționată la like-uri, comentarii și validare digitală.

Cercetările arată că utilizarea intensivă a rețelelor sociale este asociată, mai ales la adolescenți și tineri, cu niveluri mai ridicate de anxietate, depresie și tulburări de somn. Nu pentru că internetul ar fi „rău” în sine, ci pentru că el expune constant creierul la stimuli emoționali puternici, comparații sociale și stări de alertă care nu se mai opresc.

Somnul este unul dintre primele lucruri afectate. Lumina albastră a ecranelor inhibă secreția de melatonină, hormonul care reglează ritmul circadian, iar conținutul emoțional sau alertant menține creierul într-o stare de activare care face adormirea mai dificilă. Pe termen lung, lipsa somnului de calitate afectează memoria, reglarea emoțiilor și capacitatea de concentrare.

Un alt aspect important este felul în care mediul online ne antrenează răbdarea. Creierul se obișnuiește cu satisfacții rapide, cu răspunsuri imediate și cu rezolvări instantanee. În viața reală, însă, multe lucruri importante – învățarea, relațiile, dezvoltarea personală – funcționează lent. Această discrepanță poate face ca realitatea să pară mai „gri”, mai obositoare sau mai lipsită de sens, nu pentru că ar fi devenit astfel, ci pentru că sistemul nostru de recompensă a fost recalibrat.

Toate acestea nu înseamnă că tehnologia ne distruge creierul. Creierul nu este un obiect fragil, ci un organ extraordinar de adaptabil. Problema nu este folosirea internetului, ci lipsa de limite și lipsa de varietate în experiențele zilnice. Un creier care alternează între ecrane, mișcare, conversații reale, lectură și timp de liniște funcționează foarte diferit de unul prins aproape exclusiv într-un flux digital.

În fond, internetul nu ne schimbă creierul într-un singur sens, ci îl modelează în funcție de cum îl folosim. Iar asta înseamnă că, în mare măsură, nu suntem doar subiecții acestui experiment global, ci și cei care îi pot influența rezultatul.

Ce poți face? Trei lucruri care chiar funcționează, testate neurologic, fără să renunți la viața ta digitală:

1. Pauze deliberate, nu eliminare totală. Creierul nu trebuie salvat de internet, ci de repetitivitatea constantă. Cheia nu e „fără telefon 24 de ore”, ci momente pe parcursul zilei când faci ceva complet diferit. Ai putea să mergi pe jos fără să folosești telefonul, să gătești, să desfășori o activitate relaxantă, să porți un dialog simpatic cu un prieten, dar toate acestea fără să implice ecranul telefonului. Cercetările arată că 15-20 de minute de activitate non-digitală la fiecare 90 de minute resetează sistemul de atenție.

2. Alege greu în loc de ușor, măcar o dată pe zi. Citește un articol lung în loc de scroll, ascultă un album întreg în loc de shuffle, urmărește un film fără să verifici notificările. Aceste obiceiuri îți vor antrena toleranța la plictiseală – adică să poți face ceva mai mult de 30 de secunde fără să simți că înnebunești. Sună banal, dar este, în practică, diferența dintre a termina un eseu, de exemplu, și a te uita la TikTok timp de 3 ore.

3. Dormi fără telefon în cameră. Studiile arată că simpla prezență a telefonului în apropiere reduce calitatea somnului și performanța cognitivă a doua zi, chiar dacă nu îl atingi. Prin urmare, pune-l oriunde altundeva, mai puțin camera în care dormi. Și dacă ai nevoie să te trezești la o anumită oră, cumpără-ți un ceas deșteptător de 20 de lei.

Ușor de zis, mai greu de făcut. E nevoie de voință? Da. Este nevoie de motivație? Da. Este nevoie de consistență? Da. Însă mai presus de toate, este nevoie să vrei cu adevărat asta pentru tine, nu pentru că ți-a spus cineva. Iar primul pas pentru a începe acest parcurs este să monitorizezi onest cât scroll faci. Screen Time pe iPhone, Digital Wellbeing pe Android – uită-te la cifre o săptămână. Nu te judeca, doar observă. Când vezi „6h 47min TikTok” scris negru pe alb, decizia devine mai ușoară.

Surse:

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12329480/

https://theconversation.com/social-media-rewires-young-minds-heres-how-243120

https://www.sleephealthjournal.org/article/S2352-7218(24)00090-1/fulltext

Vă mai recomandăm să citiți și:

De ce bătrânii sunt mai predispuși să distribuie informații greșite online?

Sfaturi pentru cumpărături online în siguranță: Ce trebuie să știe românii?

Cum ne-a făcut tehnologia mai singuri, deși suntem mereu online

Care sunt cele mai proaste parole? Sfatul experților pentru siguranță online