Ce erau cu adevărat și cum erau folosite „cornetele calcolitice” de către oamenii antici?

Cercetătorii explică la ce erau folosite niște vase antice în formă de con. Cornetele calcolitice sunt vase ceramice conice produse exclusiv în perioada Calcoliticului, descoperite în număr mare în anumite situri arheologice și aproape absente în altele. Funcția lor a fost intens dezbătută.

Într-un studiu publicat în revista Tel Aviv, Sharon Zuhovitzky, alături de Paula Waiman-Barak și Yuval Gadot, prezintă prima analiză sistematică a uneia dintre cele mai ample colecții de cornete descoperite în situl calcolitic Teleilat Ghassul.

• Structură misterioasă, descoperită îngropată sub un oraș antic egiptean
• Winston Churchill, buldogul englez care suferea de psihoză maniaco-depresivă

Cercetarea a examinat sursele probabile ale materiilor prime, caracteristicile morfologice și tehnicile de modelare, testând ipoteza că aceste vase antice în formă de con ar fi putut fi folosite drept lămpi cu ceară de albine.

Ce erau aceste vase antice în formă de con? Iată câteva ipoteze!

Cornetele sunt vase ceramice în formă de con, specifice exclusiv epocii calcolitice. De obicei, erau acoperite cu o angobă (strat subțire de lut de o anumită culoare, cu care se acoperă vasele după modelajul la roată pentru a avea un aspect mai fin, potrivit dexonline.ro) deschisă la culoare sau roșiatică și, uneori, aveau două sau patru toarte. Au fost descoperite în cantități mari în situri precum Ashkelon, En Gedi, Abu Hof și Grar, adesea în spații interpretate drept favissae (zone de depozitare cultică). În schimb, sunt rare sau absente în situri precum Safadi, Abu Matar și Shiqmim.

Majoritatea cornetelor au fost produse local, probabil de către comunitățile din zonă, deși există și exemple realizate la distanță de către olari specializați. Nu există un sistem unitar de clasificare, subtipurile fiind definite diferit de la un sit la altul.

Funcția lor a fost interpretată în diverse moduri: de la utilizarea în industria lactatelor, aflată atunci în dezvoltare, până la implicarea în topirea cuprului prin tehnica „cerii pierdute”, datorită urmelor de ceară identificate. O altă ipoteză susține că ar fi fost lămpi cu ceară de albine, însă aceasta a fost contestată din cauza lipsei urmelor de funingine în interiorul vaselor.

Ce au arătat analizele?

Pentru a clarifica situația, au fost analizate 35 de exemplare întregi și 550 de fragmente din colecția Muzeului Institutului Pontifical Biblic, provenite din săpăturile desfășurate la Teleilat Ghassul între 1929 și 1999.

Analiza a identificat patru tipuri principale de cornete. Majoritatea erau produse local, însă exemplarele de tip 3, datorită uniformității și calității superioare, par să fi fost realizate de olari specializați.

Vasele erau modelate dintr-un singur bulgăre de lut, folosind un băț rotund introdus longitudinal, iar baza era trasă manual pentru a obține forma conică specifică. Experimentele au confirmat că procesul dura aproximativ 10 minute pentru fiecare vas.

Unele exemplare prezentau urme de funingine în interior. Împreună cu replicările experimentale, acest detaliu susține puternic ipoteza utilizării lor ca lămpi cu ceară de albine, notează Phys.org.

Erau aceste vase antice în formă de con lămpi cu ceară de albine?

„În experimentele mele, cornetele umplute cu ceară de albine au ars până la nouă ore. Durata depinde de cantitatea și calitatea cerii; în testele mele, am umplut aproximativ jumătate din înălțimea cornetului cu ceară modernă, de calitate înaltă”, afirmă Zuhovitzky.

„În această perioadă, se presupune că ceara de albine era recoltată din stupi sălbatici, ceea ce implică o disponibilitate limitată și un proces de extracție distructiv. Cele mai vechi dovezi directe ale apiculturii din regiune provin din stupii din Epoca Fierului de la Tel Rehov, însă nu există bariere tehnologice care să sugereze că astfel de practici nu ar fi putut exista mai devreme. Deoarece stupii tradiționali sunt construiți, de regulă, din lut nears, așa cum se observă atât etnografic, cât și la Tel Rehov, este rezonabil să presupunem că nu s-ar fi păstrat în registrul arheologic calcolitic. În orice caz, ceara de albine era un material valoros, ceea ce se potrivește bine într-un context cultic”, continuă cercetătoarea.

„Am sugerat că cornetele ar fi putut fi umplute parțial cu o altă substanță, precum lutul, înainte de adăugarea cerii. Aceasta ar reduce cantitatea de ceară necesară și ar îmbunătăți funcția de iluminare, poziționând flacăra mai sus în vas. În experimentele mele, am umplut jumătatea inferioară cu lut și am turnat ceara deasupra”, adaugă ea.

Având în vedere descoperirea lor în contexte cultice decorate cu picturi murale colorate reprezentând procesiuni, măști și animale, este probabil ca aceste lămpi să fi fost folosite în ritualuri, după care erau distruse, după cum sugerează urmele de lovire și numărul mare de fragmente descoperite.

Vă recomandăm să citiți și:

Cercetătorii tocmai au rescris povestea ultimelor zile ale dinozaurilor

Băile antice din Pompeii erau extrem de murdare, arată o analiză pe izotopi

Ötzi Omul Ghețurilor era purtătorul celui mai răspândit virus din zilele noastre

„Marea Mamă”, figurina din Epoca de Piatră care oferea protecție pentru casele oamenilor