„Pânzele de păianjen” gigantice de pe Marte conțin structuri pe care oamenii de știință „nu le pot explica”

Roverul Curiosity al NASA a surprins imagini spectaculoase ale unor structuri uriașe în formă de „pânză de păianjen” care se întind pe suprafața planetei Marte. Mai surprinzător, unele dintre aceste creste sunt acoperite cu mici formațiuni sferice, asemănătoare unor ouă, pe care cercetătorii încă încearcă să le explice. Ce sunt, de fapt, „pânzele de păianjen” gigantice de pe Marte?

„Pânzele de păianjen” gigantice de pe Marte, denumite „boxwork”, se află pe versanții muntelui Aeolis Mons, în interiorul Craterului Gale. Ele acoperă o zonă de până la 20 de kilometri și s-au format în urmă cu miliarde de ani, când apa subterană marțiană circula prin fisurile rocilor.

• Cum ne este afectată mintea de sunetul constant al vieții moderne?
• „Harta limbii” care ne-a fost arătată în copilărie este complet greșită. Iată de ce!

Deși au fost observate pentru prima dată de către sonde orbitale în 2006, aceste formațiuni au început să fie studiate îndeaproape abia recent, după ce Curiosity a ajuns în zonă în 2025.

Boxworkul este alcătuit din creste minerale care se intersectează în unghiuri ascuțite, formând un model geometric asemănător unei rețele. Pe Pământ, structuri similare apar în peșteri, unde apa bogată în calcit circulă prin crăpături și lasă în urmă depozite minerale într-un mod comparabil cu formarea stalactitelor și stalagmitelor.

Ce sunt „pânzele de păianjen” gigantice de pe Marte?

Pe Marte, procesul a fost diferit în etapa finală: apa subterană a depus minerale în fisuri, aceste minerale s-au întărit, iar vânturile marțiene puternice au erodat roca mai moale din jur, lăsând în urmă doar crestele rezistente.

Important: aceste structuri nu trebuie confundate cu celebrii „păianjeni de pe Marte”, formațiuni create prin sublimarea gheții de dioxid de carbon.

Într-o imagine realizată în august 2025, cercetătorii au observat că unele creste sunt acoperite cu mici noduli neregulați. Aceștia seamănă izbitor cu sferoidele descoperite anterior de către roverul Perseverance în Craterul Jezero, pe o rocă poreclită „spider egg”.

Originea acestor noduli este necunoscută. O ipoteză este că: crestele s-au cimentat inițial prin depuneri minerale, iar episoade ulterioare de apă subterană au format nodulii în jurul lor.

Totuși, cercetătorii subliniază clar: nu există dovezi că aceste structuri ar avea legătură cu viața extraterestră. Aspectul lor „biologic” este doar o coincidență vizuală, subliniază Live Science.

O etapă dificilă pentru Curiosity

Faptul că boxworkul apare atât de sus pe versanții muntelui sugerează că nivelul apei subterane era cândva mult mai ridicat decât se credea. Asta înseamnă că apa lichidă ar fi persistat mai mult timp în această regiune.

Mineralele cristalizate în subteran, într-un mediu cald și cu apă sărată circulantă, ar fi putut crea condiții favorabile pentru microbi primitivi, similari celor care au existat pe Pământul timpuriu. De aceea, zona este considerată extrem de interesantă din punct de vedere astrobiologic.

Explorarea boxworkului este una dintre cele mai dificile etape din misiunea Curiosity, începută în 2012. Roverul trebuie să se deplaseze atent pe creste înguste, evitând alunecarea în spațiile dintre ele.

În plus, navigarea a devenit și mai complicată după apariția unei găuri mari într-una dintre roțile roverului, observată în 2024.

Cu toate acestea, echipa de la NASA rămâne optimistă: „Există întotdeauna o soluție. Trebuie doar să încerci rute diferite.”

Vă recomandăm să citiți și:

De ce galaxiile vecine „fug” de noi? Oamenii de știință au elucidat un mister vechi de 50 de ani

Continentele Pământului ar fi mult mai vechi decât se credea, sugerează cele mai vechi minerale ale Terrei

Ce anume s-ar putea afla în inima Căii Lactee? Un nou studiu spune că nu este o gaură neagră

Cea mai detaliată hartă cu substanța misterioasă care unește Universul