Ce anume s-ar putea afla în inima Căii Lactee? Un nou studiu spune că nu este o gaură neagră

Ce anume s-ar putea afla în centrul Căii Lactee? Centrul Căii Lactee s-ar putea să nu fie ocupat de o gaură neagră supermasivă, ci de o aglomerare uriașă de materie întunecată, care exercită aceeași influență gravitațională, susțin astronomii.

Potrivit acestora, această substanță invizibilă, ce reprezintă cea mai mare parte a masei Universului, ar putea explica atât mișcările extrem de rapide ale stelelor aflate foarte aproape de centrul galaxiei, cât și rotația lentă, la scară mare, a materiei din regiunile exterioare ale Căii Lactee.

• Oamenii de știință s-au înșelat cu privire la rolul genelor în longevitatea noastră
• Cea mai detaliată hartă cu substanța misterioasă care unește Universul

Studiul, publicat în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, pune sub semnul întrebării ipoteza dominantă conform căreia Sagittarius A* (Sgr A*), obiectul considerat până acum o gaură neagră, este responsabil pentru orbitele stelelor S, care se deplasează cu viteze de până la câteva mii de kilometri pe secundă.

Ce anume s-ar putea afla în centrul Căii Lactee?

Ce s-ar putea afla în centrul Căii Lactee? În locul unei găuri negre, cercetătorii propun un model bazat pe materie întunecată fermionică, alcătuită din particule subatomice ușoare numite fermioni. Acest tip de materie ar putea forma o structură cosmică unitară, compusă dintr-un nucleu extrem de dens și compact, înconjurat de un halo extins și difuz.

Nucleul interior ar fi suficient de masiv pentru a imita atracția gravitațională a unei găuri negre, explicând orbitele stelelor S și ale altor obiecte apropiate, cunoscute sub numele de surse G. În același timp, haloul exterior ar influența mișcarea stelelor și a gazului din zonele îndepărtate ale galaxiei, scrie Phys.org.

Un element-cheie al cercetării îl reprezintă datele recente furnizate de misiunea Gaia DR3 a Agenției Spațiale Europene (ESA), care a cartografiat cu mare precizie curba de rotație a Căii Lactee. Aceste observații indică o încetinire a rotației la marginea galaxiei, un fenomen cunoscut drept declin keplerian, care poate fi explicat prin modelul de materie întunecată fermionică, combinat cu masa discului și a bulbului galactic.

Încă nu putem ști precis dacă este o gaură neagră sau materie întunecată

Spre deosebire de modelele clasice de materie întunecată rece, care prezic halouri extinse cu margini difuze, modelul fermionic indică o structură mai compactă, cu o tranziție mai clară între nucleu și halou.

Autorii subliniază că modelul a trecut deja un test important: simulările arată că nucleele dense de materie întunecată pot produce o „umbră” foarte asemănătoare cu cea observată de Event Horizon Telescope în cazul lui Sgr A*, prin curbarea extremă a luminii.

Deși datele actuale încă nu permit o diferențiere clară între scenariul găurii negre și cel al materiei întunecate, noul model oferă o explicație unificată pentru structura centrului galactic și dinamica întregii galaxii. Cercetătorii spun că observațiile viitoare, realizate cu instrumente precum interferometrul GRAVITY și prin căutarea inelelor de fotoni, o semnătură specifică găurilor negre, vor fi decisive.

Dacă ipoteza se confirmă, ea ar putea schimba fundamental modul în care înțelegem natura obiectului supermasiv din centrul Căii Lactee.

Vă recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. Ce se află „sub” Pământ în spațiu?

A fost dezvăluit secretul formării exoplanetelor de tip super-Pământ și sub-Neptun

Cercetătorii au descoperit o nouă frontieră în fizica cuantică

Astronomii au surprins cum jetul unei găuri negre schimbă întreaga galaxie