În multe situații, gestul vine aproape automat. Când cineva vorbește într-un loc aglomerat, când încerci să prinzi un detaliu sonor sau să înțelegi mai bine o voce printre zgomote, mulți oameni închid instinctiv ochii. Ideea pare logică: dacă reduci distragerile vizuale, creierul se poate concentra mai bine pe sunete.
Un nou studiu sugerează însă că lucrurile stau altfel. Cercetători de la Shanghai Jiao Tong University (China) au descoperit că, în medii zgomotoase, închiderea ochilor nu ajută, ci poate face sunetele mai greu de perceput.
În cadrul experimentului, participanții au ascultat la căști diferite sunete, în timp ce pe fundal era redat zgomot. Sarcina lor a fost să regleze volumul până în punctul în care sunetul abia mai putea fi distins de zgomotul ambiental. Testele au fost repetate în trei condiții: cu ochii închiși, cu ochii deschiși privind un ecran simplu și cu ochii deschiși privind imagini relevante pentru sunetul auzit.
Rezultatele au arătat că atunci când participanții își închideau ochii, detectarea sunetelor devenea mai dificilă. În schimb, atunci când aveau un reper vizual potrivit, performanța auditivă se îmbunătățea.
Pentru a înțelege mecanismul, cercetătorii au folosit EEG (electroencefalografie), o metodă care măsoară activitatea electrică a creierului prin senzori plasați pe scalp.
Datele sugerează că închiderea ochilor modifică modul în care creierul filtrează informațiile din jur. În loc să izoleze doar zgomotul nedorit, sistemul de filtrare poate reduce și semnalul sonor relevant, adică exact ceea ce persoana încearcă să audă.
Efectul nu este identic în orice context. Într-un mediu liniștit, fără zgomot de fundal, închiderea ochilor poate favoriza concentrarea și atenția. În schimb, în spațiile aglomerate sau zgomotoase, unde trebuie separat un sunet important de multe alte sunete, strategia devine mai puțin eficientă. Cu alte cuvinte, dacă asculți muzică în liniște, ochii închiși pot contribui la experiență. Dacă încerci să urmărești o conversație într-un bar aglomerat sau într-o gară, este mai util să fii atent la persoana care vorbește.
Studiul arată încă o dată că simțurile nu funcționează separat. Creierul combină constant informațiile primite vedere și auz pentru a înțelege mai bine mediul.
De aceea, cititul pe buze poate ajuta în locurile zgomotoase, iar o conversație față în față este adesea mai ușor de urmărit decât una purtată doar la telefon. Expresiile faciale, mișcarea buzelor și gesturile oferă indicii suplimentare pe care creierul le folosește pentru a completa ceea ce urechea percepe mai greu.
Așadar, data viitoare când nu auzi bine într-un loc aglomerat, instinctul de a închide ochii s-ar putea să nu fie cea mai bună alegere. Mai util poate fi să privești persoana care vorbește, să reduci sursele de zgomot din jur sau să te apropii de interlocutor.
Creierul procesează informațiile vizuale și auditive în fracțiuni de secundă, combinându-le într-o singură experiență coerentă a realității.
În unele cazuri, ceea ce „vedem” poate influența direct ceea ce credem că auzim.
Surse:
https://www.sciencedaily.com/releases/2026/03/260320073819.htm
https://www.eurekalert.org/news-releases/1119670
https://doi.org/10.1121/10.0042380
Crezi că vezi realitatea așa cum e? Știința spune că mintea o reconstruiește permanent
Cum știi că vorbești cu un psihopat? Ce este mit și ce spune, de fapt, știința
Uleiul de ricin: ce beneficii sunt cu adevărat susținute de știință?
Oamenii de știință s-au înșelat! Cât de mult contează genele cu adevărat?