Coada-calului: planta care a supraviețuit tuturor extincțiilor. O găsești azi pe marginea drumului, în România

Dacă ai trecut vreodată pe lângă un șanț sau pe la marginea unei păduri și ai văzut o plantă verde, cu tulpină segmentată și ramuri dispuse circular, ca niște inele, ai întâlnit o plantă care există pe Pământ de aproximativ 360 de milioane de ani.

Coada-calului, sau Equisetum arvense, cum o numesc botaniștii, este ultimul supraviețuitor al unei întregi linii de plante care dominau pădurile din perioada Carboniferului.

• Cercetătorii au scos la iveală secretul metalic al scorpionilor
• Africa se rupe: Noi date dezvăluie că fracturarea continentului este mai avansată decât se credea

Rudele sale uriașe ajungeau la 30 de metri înălțime, iar parte semnificativă din cărbunele exploatat astăzi s-a format din resturile acelor păduri dispărute. Ele au pierit de mult. Equisetum a supraviețuit.

Cinci catastrofe, o singură plantă

Istoria vieții pe Pământ a fost întreruptă de cinci extincții în masă, evenimente în care o fracțiune uriașă din speciile existente a dispărut într-un interval geologic scurt. Linia evolutivă din care face parte coada-calului a traversat aceste evenimente.

Prima, acum 445 de milioane de ani, la granița dintre Ordovician și Silurian, a eliminat aproximativ 85% din speciile marine. A doua, acum 375 de milioane de ani, a devastat ecosistemele marine în valuri repetate. A treia, cea mai mare din istoria Pământului, numită Marea Murire, s-a produs acum 252 de milioane de ani și a șters 96% din speciile marine și circa 70% din cele terestre. A patra, la granița Triasic-Jurasic, a deschis calea dominației dinozaurilor. A cincea, acum 66 de milioane de ani, i-a eliminat pe aceștia din urmă.

Equisetum a trecut prin toate. Cercetătorii de la Universitatea din Gothenburg, care au analizat peste 20.000 de fosile vegetale, au arătat că plantele au fost în general mai rezistente decât animalele la extincțiile în masă. Dar coada-calului rămâne un caz remarcabil chiar și în această categorie.

Secretul supraviețuirii: armura de sticlă

Ce a făcut posibilă această rezistență extraordinară nu pare spectaculos la prima vedere. Equisetum acumulează siliciu, același element din care se face sticla, în pereții celulari externi. Este, conform unui studiu publicat în Frontiers in Plant Science, printre cele mai eficiente plante în acumularea de siliciu: până la 22% din greutatea uscată a plantei este dioxid de siliciu.

Această armură i-a oferit rezistență structurală fără a depinde de lignină, compusul costisitor din punct de vedere energetic pe care îl folosesc copacii. Se reproduce prin spori, nu prin semințe, o strategie mai veche și mai rezistentă în condiții de mediu instabile. Crește în zone umede, pe maluri de râu, margini de păduri și câmpuri, exact tipul de habitat care a supraviețuit cel mai bine în perioadele de colaps ecologic.

A ajutat-o și dimensiunea. În timp ce rudele ei arborescente au pierit odată cu schimbările climatice din Permian, formele mici, asemănătoare stufului, au continuat să se înmulțească discret.

De la dinozauri la farmacie

Timp de zeci de milioane de ani, coada-calului a relevat urme de siliciu asociate unor plante din aceeași categorie. Analiza fosilelor de excremente de dinozauri a relevat urme de siliciu caracteristice acestei plante. A fost parte din ecosistemele care susțineau astfel de animale.

Astăzi, aceeași plantă se regăsește astăzi în suplimente și ceaiuri. Medicina tradițională românească o folosește de secole pentru proprietățile sale diuretice și remineralizante, iar cercetările moderne confirmă că extractul de Equisetum arvense conține compuși activi cu efecte antiinflamatorii și de susținere a țesutului osos, conform unui studiu publicat în Biomedicine & Pharmacotherapy în 2024.

Crește din câmpie până la munte, pe lângă ape și în terenuri umede, în toată România. Nu are nevoie de condiții speciale. Și nu pare să fi avut nevoie niciodată de ele

Știați că?

Equisetum este singurul gen supraviețuitor din întreaga subclasă Equisetidae, care a dominat pădurile acum 300 de milioane de ani. Toate celelalte specii din această grupă au dispărut.

Cărbunele pe care îl ardem astăzi s-a format în mare parte din resturile rudelor arborescente ale cozii-calului, care atingeau 30 de metri înălțime în Carbonifer.

Oamenii de știință studiază mecanismul de acumulare a siliciului din Equisetum pentru aplicații în biomimetică și restaurare ecologică. Planta poate extrage metale grele din solurile contaminate.

Notă privind informațiile: Datele din acest articol au fost verificate în aprilie 2026, pe baza literaturii științifice din paleobotanică, biologie vegetală și farmacologie.

Surse:

https://www.sciencedaily.com/releases/2015/02/150217083934.htm

https://www.frontiersin.org/journals/plant-science/articles/10.3389/fpls.2019.00210/full

https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0981942824002742

https://bsapubs.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/ajb2.1125

Vă mai recomandăm să citiți și:

Oamenii de știință au descoperit că plantele „țipă” atunci când sunt stresate

Cum putem salva plantele de apartament: trucul simplu care dă roade

Pot plantele să numere? Un studiu dezvăluie un răspuns extraordinar!

A fost găsită prima dovadă că și plantele au grijă de „copiii” lor