Cu aproximativ 7.000 de ani în urmă, ceva extrem de neobișnuit s-a petrecut în apropierea orașului Vráble din Slovacia. Arheologii au excavat un sit funerar din neolitic plin cu 77 de schelete decapitate. A fost vorba despre un masacru din răzbunare, dovada unei epidemii sau un ritual dintr-o epocă îndepărtată și necunoscută?
Când săpăturile au început în 2012, situl părea interesant, dar destul de modest: o așezare neolitică locuită între 5250 și 4950 î.Hr., formată din aproximativ 300 de case împărțite în trei cartiere și înconjurată de un șanț perimetral. Câteva morminte au ieșit la iveală în 2016 și 2017, însă abia în 2022 arheologii au înțeles adevărata amploare a descoperirii lor.
În interiorul șanțului se aflau 77 de indivizi decapitați, ale căror cranii lipseau cu desăvârșire. Singura excepție este un copil, al cărui craniu a rămas intact. Ce anume l-a făcut pe acest individ diferit rămâne un mister.
Toate corpurile au fost îngropate cam în aceeași perioadă, deși, la prima vedere, păreau așezate în mormânt fără o ordine clară. Este o scenă bizară și brutală, dar cercetătorii sunt de părere că nu pare a fi actul de violență impulsiv al unui război și nici un răspuns panicat în fața unei catastrofe, cum ar fi o molimă.
O examinare recentă a oaselor sugerează că acest amestec de rămășițe scheletice a fost îngropat urmând ceea ce cercetătorii descriu ca fiind „aranjamente aparent tipizate”. Cadavrele au fost așezate cu grijă și intenție, nu doar aruncate la grămadă într-un șanț.
„Caracteristicile sitului indică clar o manipulare intenționată a corpurilor. Primele analize sugerează, înainte de toate, că nu au avut loc decapitări violente, ci mai degrabă o îndepărtare dibace și chirurgicală a craniilor”, a declarat într-un comunicat dr. Katharina Fuchs, antropolog biolog la Institutul de Arheologie Preistorică și Protoistorică din cadrul Universității din Kiel.
Depunerea corpurilor și a părților anatomice ar fi putut face parte din practici mult mai complexe, pline de semnificație și recurente. Sacrificiul uman sau obținerea capului cuiva, care în majoritatea culturilor reprezintă un simbol al personalității și al vieții, ar fi putut constitui motivația din spatele acestor acțiuni. O altă posibilitate la fel de mare este un rit funerar care acorda o atenție specială craniului.
Totuși, din moment ce s-a găsit doar un număr foarte mic de fragmente de craniu în șanțul exterior, cea mai mare problemă este că rămâne neclar unde au fost duse, așezate sau depozitate capetele.
Pentru a înțelege ce s-a întâmplat aici, trebuie să renunțăm la presupunerile omului modern și să încercăm să pătrundem în mintea unui agricultor timpuriu din Europa Centrală de acum șapte milenii.
Profesorul Martin Furholt de la Universitatea din Kiel subliniază că aceste practici erau integrate în contexte de semnificație complet diferite de cele ale societăților actuale, ceea ce face interpretarea lor extrem de provocatoare.
În absența unei mașini a timpului, cercetătorii apelează la metode științifice consacrate. Etapele următoare se vor concentra pe analize de izotopi și ADN pentru a clarifica originile geografice, dieta și legăturile de rudenie ale celor îngropați, scrie IFLScience.
Echipa notează că nu există situri comparabile în imediata vecinătate a localității Vráble. Pentru a găsi alte morminte asemănătoare, trebuie să privim mai departe, spre regiuni din sud-estul Europei și, mai ales, din sud-vestul Asiei, unde îndepărtarea craniilor înainte de înmormântare era o practică bine documentată. Aceste paralele sugerează că evenimentele din Slovacia trebuie înțelese într-un context regional mult mai larg.
Un schelet de Tyrannosaurus rex vechi de 67 de milioane de ani, scos la licitație
200 de schelete au fost descoperite într-un cimitir preistoric din Deșertul Sahara
Cea mai veche dovadă pentru originea sifilisului, descoperită pe un schelet vechi de 5.500 de ani
Mormânt bizar cu schelete legate la gât și mâini, descoperit în Peru