Memoria ascunsă a celulelor. Cum pot unele experiențe biologice să treacă dincolo de ADN

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Un studiu publicat în revista Nature Genetics pune sub semnul întrebării una dintre ideile fundamentale ale biologiei moderne: aceea că fiecare generație pornește cu un genom „curățat”, fără urmele biologice ale experiențelor trăite de părinți.

Cercetătorii de la Johns Hopkins Medicine și Texas A&M University au descoperit că anumite modificări chimice atașate ADN-ului pot supraviețui procesului prin care informația genetică este aproape complet resetată între generații. Cu alte cuvinte, corpul pare să păstreze uneori o formă de memorie biologică ce poate ajunge mai departe la urmași.

Descoperirea nu schimbă regulile geneticii clasice formulate de Gregor Mendel în secolul al XIX-lea, dar arată că ele nu explică întreaga poveste a moștenirii biologice.

Ce au descoperit cercetătorii

Echipa a analizat trei generații consecutive de șoareci de laborator folosind o tehnologie modernă de secvențiere capabilă să citească simultan ADN-ul și modificările chimice atașate acestuia.

Cercetătorii au urmărit mai multe tipare de metilare ADN – mici marcaje chimice care influențează activitatea genelor fără să schimbe secvența genetică propriu-zisă.

Rezultatul i-a surprins chiar și pe specialiști. Aproximativ 7% dintre tiparele analizate nu respectau regulile clasice ale moștenirii mendeliene. Unele marcaje au apărut la urmași fără să fie prezente la părinți. Altele s-au transmis diferit în funcție de sex sau au reapărut după ce ar fi trebuit, teoretic, să dispară complet.

„Modelele non-mendeliene de moștenire epigenetică ar putea reprezenta un mod mai rapid de a dobândi trăsături noi decât modificările directe ale ADN-ului, mai ales ca răspuns la mediu”, a explicat Andrew Feinberg, specialist în epigenetică la Johns Hopkins.

Ce este, de fapt, epigenetica

ADN-ul conține informația genetică de bază. Epigenetica controlează felul în care această informație este folosită: ce gene sunt activate, care sunt „oprite” și cât de intens funcționează în anumite celule.

Una dintre cele mai importante astfel de modificări este metilarea ADN-ului, adică adăugarea unor mici grupuri chimice care funcționează ca niște întrerupătoare biologice. Ele pot influența procese precum metabolismul, răspunsul la stres sau dezvoltarea organismului.

Aceste modificări sunt influențate de mediu, alimentație, stres, toxine sau vârstă. Până acum, biologii credeau că ele sunt aproape complet șterse între generații, astfel încât embrionul să pornească „de la zero”.

Noul studiu sugerează însă că această resetare nu este perfectă.

Cum ar putea influența experiențele părinților generațiile următoare

Ideea că anumite experiențe biologice lasă urme pe termen lung nu este complet nouă. Cercetătorii au observat de ani buni fenomene greu de explicat doar prin genetică.

Un exemplu celebru este Foametea care a afectat Olanda, între 1944–1945. Copiii concepuți în timpul foametei au prezentat mai târziu rate mai mari de diabet de tip 2, obezitate, hipertensiune și boli cardiovasculare. ADN-ul lor nu era diferit față de cel al fraților născuți în alte perioade. Totuși, studiile au descoperit diferențe persistente în metilarea unor gene implicate în creștere și metabolism, chiar și zeci de ani mai târziu.

Noul studiu pe șoareci oferă pentru prima dată un mecanism biologic plauzibil care ar putea explica astfel de observații.

Ce NU înseamnă această descoperire

Studiul nu demonstrează că traumele emoționale sau experiențele personale sunt transmise automat copiilor. De asemenea, nu înseamnă că genetica clasică este greșită.

Majoritatea tiparelor de moștenire biologică urmează în continuare regulile descrise de Mendel. Cercetătorii spun însă că există un strat suplimentar de informație biologică, mai flexibil și mai sensibil la mediu, care poate influența uneori generațiile următoare.

Această idee este importantă și pentru medicină. Spre deosebire de mutațiile genetice, care sunt foarte greu de modificat, schimbările epigenetice sunt dinamice și, cel puțin teoretic, reversibile. Tocmai de aceea, epigenetica este considerată una dintre direcțiile importante de cercetare pentru boli metabolice, tulburări legate de stres și alte afecțiuni complexe.

Mendel nu a greșit. Povestea era doar incompletă

Gregor Mendel a explicat mecanismul principal prin care trăsăturile se transmit între generații, iar regulile sale rămân fundamentale pentru biologie. Noul studiu arată însă că, pe lângă secvența ADN, organismul poate transmite uneori și urme biologice influențate de mediu și experiență.

Nu este vorba despre o rescriere a geneticii moderne, ci despre o imagine mai complexă a felului în care corpul păstrează și transmite informația biologică.

Știați că?

Unele modificări epigenetice asociate foametei au fost detectate la oameni chiar și după 60 de ani.

Epigenetica nu schimbă literele ADN-ului, ci felul în care genele sunt activate sau dezactivate.

Studiul din 2026 este printre primele care documentează atât de clar transmiterea unor tipare epigenetice non-mendeliene la mamifere.

Modificările epigenetice pot fi influențate de dietă, stres, somn, poluare și stil de viață.

Surse:

https://www.nature.com/articles/s41588-026-02604-z

https://www.hopkinsmedicine.org/news/newsroom/news-releases/2026/05/lab-study-reveals-patterns-of-inheritance-that-defy-mendels-laws

https://phys.org/news/2026-05-mendel-dont-mouse-reveals-hidden.html

https://www.frontiersin.org/journals/genetics/articles/10.3389/fgene.2026.1804465/full

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un nou studiu a dezvăluit modificări ale ADN-ului care sfidează legile lui Mendel

ADN-ul poate fi construit într-un mod nemaivăzut până acum, arată un nou studiu

ADN-ul antic dezvăluie că ultimii vânători-culegători ai Europei au supraviețuit mai mult timp decât se credea

Noi cercetări ADN tocmai au rescris originea speciei umane