ADN-ul antic dezvăluie că ultimii vânători-culegători ai Europei au supraviețuit mai mult timp decât se credea

ADN-ul antic arată că vânătorii-culegători din nord-vestul Europei au rezistat timp de milenii, femeile fiind cele care au condus o schimbare culturală treptată către agricultură.

Cercetătorii de la Universitatea din Huddersfield au analizat ADN-ul antic pentru a demonstra că aceste comunități dintr-o anumită regiune a Europei au îndurat cu mii de ani mai mult decât în alte părți.

• Cronica unei obsesii imperiale și prețul plătit de două națiuni pentru delirul unui singur om
• Carol al II-lea, între luciditate politică și capitulare diplomatică

Rezultatele au fost publicate în jurnalul Nature, ca parte a unei colaborări internaționale conduse de David Reich de la Universitatea Harvard.

Pentru a reconstrui acest capitol din trecutul Europei, cercetătorii au secvențiat genomuri umane complete de la indivizi care au trăit între 8500 și 1700 î.Hr. într-o regiune care include astăzi Belgia, Germania și Olanda.

Aproape toate populațiile europene moderne poartă dovezi ale trei componente ancestrale: o componentă de vânători-culegători, una neolitică, adusă de primii fermieri din Orientul Apropiat și o a treia componentă asociată cu păstorii din stepele Rusiei, scrie SciTechdaily.

Femeile au condus schimbarea culturală

Această cercetare recentă dezvăluie că sosirea agriculturii în zona respectivă, în jurul anului 4500 î.Hr., nu a dus la o schimbare majoră a compoziției genetice, așa cum s-a întâmplat în restul Europei.

În schimb, a implicat o adoptare inegală a practicilor agricole de către comunitățile locale de vânători-culegători, cu un aport genetic minim de la fermierii nou-veniți.

În mod frapant, datele genomice sugerează că acest aflux de fermieri a fost compus în principal din femei care s-au căsătorit în comunitățile locale de vânători-culegători, aducând cu ele atât cunoștințele tehnice, cât și genele lor.

Un rol crucial

Acest model a fost limitat la zonele umede riverane și regiunile de coastă. Bogăția resurselor naturale pare să fi permis populației locale să adopte selectiv doar unele aspecte ale agriculturii, păstrând în același timp multe practici și gene de vânători-culegători.

Nivelurile ridicate de ascendență de vânători-culegători au persistat în regiune (Belgia și Olanda de astăzi) până la sfârșitul Neoliticului, în jurul anului 2500 î.Hr., când noi populații s-au răspândit în Europa și s-au amestecat complet cu localnicii.

„Acest studiu a scos la lumină rolul crucial jucat de femei în transmiterea cunoștințelor de la comunitățile de fermieri sosiți către vânătorii-culegători locali. Putem da voce rolului inestimabil, dar adesea trecut cu vederea, pe care l-au jucat femeile în modelarea evoluției umane”, a explicat Dr. Maria Pala.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Mormintele de vânători-culegători arată cum erau organizate familiile din Epoca de Piatră

De ce au dispărut vânători-culegătorii din Europa?

Descoperire surprinzătoare în Peru: mormântul unei femei dintr-o comunitate de vânători-culegători

Un nou sistem de fitness vizează întoarcerea în natură şi recuperarea abilităţilor de vânători-culegători