Camerele frontale ale telefoanelor au devenit principalul mod prin care oamenii își văd chipul zi de zi. Problema este că imaginea afișată pe ecran nu reproduce chipul exact așa cum îl văd ceilalți oameni în realitate.
Lentilele telefoanelor pot deforma proporțiile feței, mai ales atunci când fotografia este făcută de foarte aproape, motiv pentru care nasul poate părea mai mare, ochii diferiți sau trăsăturile mai ascuțite decât sunt în realitate. În plus, filtrele, lumina artificială și aplicațiile de editare modifică și mai mult imaginea afișată pe ecran.
Psihologii spun că, în timp, mulți oameni ajung să se compare mai degrabă cu versiunea digitală a propriei fețe decât cu felul în care arată în viața reală. Așa apar uneori nesiguranțe pe care oamenii nu le aveau înainte nu sau atenția exagerată pentru detalii pe care ceilalți nici măcar nu le observă. Chirurgii esteticieni au vorbit în ultimii ani inclusiv despre pacienți care vin la consultații cu selfie-uri filtrate și cer să arate „ca în poză”.
Majoritatea selfie-urilor sunt făcute de la distanțe foarte mici, de regulă între 30 și 50 de centimetri, adică atât cât permite lungimea brațului. Camerele frontale folosesc lentile grandangulare care produc o deformare de perspectivă numită „barrel distortion”. Obiectele aflate mai aproape de cameră par mai mari, iar cele din margini se deformează ușor.
Un studiu publicat în JAMA Facial Plastic Surgery a arătat că, într-un selfie făcut de la circa 30 de centimetri, nasul poate părea cu aproape 30% mai lat decât în realitate. La 1,5 metri — distanța standard de portret — distorsiunea devine nesemnificativă.
Efectul nu ține de imaginație sau de nesiguranță personală. Este rezultatul modului în care funcționează lentilele și perspectiva camerei.
Oamenii și-au văzut chipul, de-a lungul istoriei, în condiții controlate: o oglindă, un portret pictat, o fotografie de studio făcută o dată la câțiva ani. Camera frontală a schimbat complet felul în care oamenii își privesc chipul, nu neapărat prin calitatea imaginii, ci prin volum și expunere socială. Același chip, fotografiat de zeci de ori pe zi, postat, comentat, comparat.
Iar filtrele adaugă un al doilea strat de distorsiune, de data aceasta deliberată. Pielea netezită, lumina ajustată, maxilarul subțiat, iar după suficient timp petrecut privind această versiune filtrată, mulți oameni încep să o perceapă ca fiind mai apropiată de „normal”.
Asociația Americană de Chirurgie Plastică Facială și Reconstructivă raportează o schimbare clară în comportamentul pacienților. Aceștia vin la consultații cu selfie-uri filtrate și cer să semene cu propria imagine editată digital. Chirurgii au numit fenomenul „Snapchat dysmorphia” — momentul în care versiunea filtrată devine etalon, iar oglinda reală începe să pară că minte.
Un selfie făcut de foarte aproape poate modifica vizibil proporțiile nasului și ale bărbiei.
Oamenii preferă adesea imaginea din oglindă deoarece este versiunea cu care s-au obișnuit toată viața.
În fiecare zi, pe rețelele sociale sunt încărcate milioane de selfie-uri realizate cu telefonul mobil.
Notă editorială: Informațiile din acest articol se bazează pe studii despre percepția facială, distorsiunea produsă de camerele smartphone și impactul filtrelor digitale asupra imaginii de sine.
Surse:
https://tarawell.medium.com/why-you-dont-think-your-photos-look-like-you-80a68f4ab573
https://academic.oup.com/scan/article/16/6/593/6130847
https://www.aafprs.org/Media/Press_Releases/Sept2019_CAUTION_ON_USE_OF_APPS.aspx
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5876805/
https://journals.sagepub.com/abs/doi/10.1001/jamafacial.2018.0009?cf-mal-redirected=true&
Au reapărut păduchii, iar selfie-urile sunt ocazia „perfectă” pentru răspândire
O turistă a murit în timp ce își făcea un selfie lângă lacul din craterul unui vulcan
Selfie-ul vieții sale. Un japonez s-a fotografiat chiar în timp ce un vulcan a erupt în spatele său