Sportul este important pentru sănătate, însă exercițiile intense, repetate fără perioade suficiente de recuperare, pot afecta articulațiile și pot crește riscul unor probleme.
Jonathan Price, un britanic care a practicat sport întreaga viață, a alergat la maratoane și semimaratoane și obișnuia să alerge inclusiv pentru a reduce stresul. La 47 de ani, însă, durerile și rigiditatea au devenit tot mai intense. În 2023, a fost diagnosticat cu artroză severă și a ajuns să aibă nevoie de proteze la ambele șolduri.
Chirurgul ortoped Giles Stafford explică faptul că articulațiile pot fi comparate cu rulmenții unei mașini.
„Există în mod clar o componentă genetică, dar și una mecanică importantă. Cu toții avem un anumit număr de cicluri înainte ca deteriorarea să apară, iar cineva care merge la sală, aleargă maratoane și face exerciții cu impact ridicat și repetitive poate ajunge la acel număr mai repede și mai devreme”, spune medicul, citat de The Guardian.
Totuși, lipsa mișcării nu este o soluție. Cartilajul are nevoie de lichidul sinovial pentru a fi hrănit, iar activitatea fizică ajută la circulația acestuia. Exercițiile de forță contribuie, de asemenea, la stabilizarea articulațiilor și la întărirea oaselor și mușchilor.
Problema apare atunci când organismul este suprasolicitat. Leziunile ligamentului încrucișat anterior, de exemplu, sunt asociate cu un risc mai mare de artroză ulterior. În același timp, alergarea recreațională pare să fie benefică, în timp ce unele cercetări indică un risc mai ridicat în cazul alergătorilor de competiție.
Specialiștii recomandă, în special după 40 de ani, alternarea activităților și includerea unor perioade suficiente de recuperare. Ciclismul, înotul sau exercițiile pe eliptică pot reduce impactul asupra articulațiilor, iar alergarea pe suprafețe mai moi poate fi preferabilă asfaltului.
„Poate părea destul de plictisitor, dar plictiseala este bună”, spune osteopatul David Vaux, care recomandă un program constant, cu mers, alergare ușoară sau ciclism și exerciții de forță.
Durerea persistentă, durerile nocturne, umflarea și rigiditatea nu ar trebui ignorate. Scăderea performanței sau recuperarea tot mai dificilă după antrenamente pot indica, de asemenea, că organismul are nevoie de mai mult timp pentru refacere.
„Nu există un prag universal după care exercițiile devin dăunătoare”, subliniază Vaux. Riscul depinde de vârstă, genetică și accidentările anterioare. Important este ca organismului să i se acorde timpul necesar pentru adaptare.
Cum se vor proteja viitorii astronauți de praful toxic de pe Marte?
Cum se manifestă depresia zâmbitoare și ce trebuie să știe cei din jur pentru a o recunoaște
Cum să-ți crești încrederea în sine în situații toxice. Fraze și acțiuni care chiar te pot ajuta