Misterul lui Circe: Vrăjitoare sau prima femeie de știință din istorie?

Războiul troian se încheie după zece ani cu victoria grecilor. Ceilalți regi se întorc acasă. Ulise, regele insulei Ithaca, pornește și el, dar drumul lui spre casă va dura încă o decadă și îl va purta prin furtuni, naufragii și întâlniri cu unele dintre cele mai cunoscute personaje ale mitologiei grecești. Printre ele se numără și Circe, fiica zeului Soarelui, Helios, o femeie despre care Homer spune că stăpânea tainele plantelor și ale poțiunilor.

Câțiva dintre oamenii lui Ulise ajung în locuința ei și sunt primiți ospitalier. Circe le pune pe masă mâncare și le oferă vin, dar în băutură amestecă ierburi. La scurt timp, oamenii își pierd înfățișarea omenească și se transformă în porci, deși mintea le rămâne aceeași.

Timp de aproape trei mii de ani, episodul a fost citit ca o demonstrație de magie pură. Astăzi, unii istorici ai medicinei, botaniști și farmacologi propun o altă interpretare: că povestea ar putea păstra amintirea unor plante capabile să provoace halucinații, dezorientare și schimbări profunde de comportament, efecte pe care oamenii din Antichitate le explicau prin supranatural pentru că nu aveau altă explicație la îndemână.

Magie sau farmacologie?

În lumea greacă, granița dintre magie și medicină era mult mai puțin clară decât astăzi. O persoană care știa să prepare leacuri, otrăvuri sau băuturi cu efecte puternice putea fi privită cu admirație, dar și cu teamă, uneori simultan. În textele grecești apare frecvent termenul pharmakon, un cuvânt care putea însemna deopotrivă medicament, otravă sau substanță cu proprietăți speciale. Din aceeași rădăcină provine cuvântul modern „farmacie”. Circe, văzută prin această prismă, nu mai pare neapărat o vrăjitoare, ci o femeie care stăpânea un tip de cunoaștere pe care contemporanii ei îl explicau prin intervenția zeilor.

Planta care îl salvează pe Ulise

În drum spre locuința lui Circe, Ulise îl întâlnește pe zeul Hermes, care îi dă o plantă numită moly. Homer spune că aceasta avea rădăcina neagră și floarea albă și că tocmai datorită ei băutura pregătită de Circe nu își mai face efectul asupra eroului.

De aproape două secole, botaniștii încearcă să identifice ce plantă descria Homer. Una dintre ipotezele cele mai cunoscute este că moly ar fi fost ghiocelul (Galanthus nivalis). Și asta deoarece bulbii acestei plante conțin galantamină, o substanță folosită și astăzi în tratamentul unor forme de demență și despre care se știe că poate contracara efectele anumitor alcaloizi prezenți în plante toxice. Observația a fost făcută de farmacologi în anii 1980 și a alimentat ideea că episodul din Odiseea ar putea păstra amintirea unor cunoștințe medicale mult mai vechi decât se crezuse.

Plantele care schimbă percepția realității

Printre plantele cel mai des invocate ca posibile surse de inspirație pentru legenda lui Circe se numără măselarița (Hyoscyamus niger), beladona (Atropa belladonna), mandragora (Mandragora officinarum) și ciumăfaia (Datura stramonium). Toate conțin alcaloizi puternici, capabili să provoace halucinații, dezorientare, pierderea memoriei și modificări profunde ale comportamentului.

Pentru cineva care nu cunoștea mecanismele biologice ale acestor efecte, transformarea unui om într-un animal putea părea o descriere perfectă a ce vedea: oameni care nu mai vorbeau coerent, nu își recunoșteau însoțitorii și se comportau complet diferit față de cum îi știa.

Femeia din spatele legendei

Circe este una dintre puținele femei din mitologia greacă prezentate ca stăpânind un domeniu al cunoașterii inaccesibil celorlalți. Ea prepară amestecuri complexe, cunoaște proprietățile plantelor, observă efectele lor și controlează dozele. Privite prin ochii contemporanilor lui Homer, toate acestea puteau fi atribuite magiei. Privite astăzi, seamănă mai degrabă cu începuturile farmacologiei empirice.

Nu există, desigur, dovezi că Circe a fost o persoană reală. Dar numeroși specialiști consideră că personajul ar putea reflecta memoria colectivă a unor femei vindecătoare sau cunoscătoare ale plantelor, într-o perioadă în care medicina și credința religioasă erau inseparabile.

La aproape trei milenii de când a fost scrisă epopeea lui Homer, Circe continuă să fie privită nu doar ca o vrăjitoare legendară, ci și ca unul dintre cele mai fascinante personaje aflate la granița dintre mitologie, botanică și începuturile medicinei — un personaj care pune în evidență cât de veche e curiozitatea omului față de lumea plantelor și față de puterea lor de a schimba realitatea.

Știați că?

În greaca veche, cuvântul pharmakon putea însemna atât medicament, cât și otravă sau poțiune, rădăcina din care provine și cuvântul modern „farmacie”.

Ghiocelul (Galanthus nivalis) conține galantamină, o substanță utilizată și astăzi în tratamentul unor forme de boală Alzheimer.

Mandragora, măselarița și beladona conțin alcaloizi care pot provoca halucinații și tulburări severe de comportament.

Circe era considerată fiica lui Helios, zeul Soarelui, și a nimfei Perse, potrivit tradiției mitologice grecești.

Episodul plantei moly din Odiseea este studiat și astăzi de istorici ai medicinei și farmacologi interesați de legătura dintre mitologie și cunoașterea plantelor.

Surse:

https://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Hom.+Od.

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC1299105/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/12817510/

https://medium.com/@shibhu/a-review-of-circe-eee42f161b71

Vă mai recomandăm să citiți și:

Gandalf nu este un vrăjitor, ci o stea care ascunde ceva magic

De ce poartă vrăjitoarele pălării ascuțite?

Istoria aricilor: cum au ajuns aceste mamifere adorabile să fie asociate cu vrăjitoria?

Baba Yaga, cea mai faimoasă vrăjitoare din basmele rusești