Ce a fost Turcul mecanic? În 1769, un funcționar maghiar pe nume Wolfgang von Kempelen a participat la un spectacol de magie la Viena. Nu era însă un spectacol obișnuit, ci unul organizat la curtea împărătesei Maria Tereza. Kempelen, care avea pregătire în fizică și matematică, fusese invitat chiar de către împărăteasă pentru a-și exprima opinia despre reprezentație.
După încheierea spectacolului, el a declarat că ar fi putut realiza ceva mai impresionant. Maria Tereza i-a oferit șase luni pentru a demonstra acest lucru. În 1770, Kempelen s-a întors cu o invenție care a uimit întreaga curte: un automat construit de el însuși.
În secolul al XVIII-lea, automatele mecanice erau extrem de populare. Inventatori precum Jacques de Vaucanson, Pierre Jaquet-Droz și Henri Maillardet fascinau publicul cu mașinării capabile să cânte la instrumente sau să scrie. Totuși, creația lui Kempelen părea să depășească toate aceste realizări.
Automatul, cunoscut ulterior sub numele de „Turcul” sau „Turcul Mecanic”, reprezenta un bărbat îmbrăcat în haine orientale, așezat în spatele unui dulap mare pe care era amplasată o tablă de șah. La începutul fiecărei demonstrații, Kempelen deschidea ușile dulapului pentru a arăta mecanismele din interior. După ce închidea ușile și întorcea o cheie pentru a „activa” mașinăria, un spectator era invitat să joace șah împotriva automatului.
Spre surprinderea tuturor, figura de lemn începea să se miște, mutând piesele și răspunzându-i adversarului. Mai mult decât atât, juca foarte bine și câștiga majoritatea partidelor.
Începând cu anii 1780, Turcul Mecanic a fost prezentat în întreaga Europă și s-a confruntat cu numeroși adversari celebri. Printre cei care au jucat împotriva lui s-a numărat și Benjamin Franklin. Marele maestru François-André Philidor a reușit să-l învingă, dar a recunoscut că partida a fost una dificilă.
După moartea lui Kempelen, în 1804, automatul a fost cumpărat de inginerul Johann Maelzel, care a continuat să-l prezinte publicului.
Pe măsură ce faima mașinăriei creștea, se înmulțeau și teoriile despre modul în care funcționa. Unii credeau că era cu adevărat capabilă să joace șah singură. Cei mai mulți bănuiau însă că era vorba despre o iluzie elaborată și că mișcările erau controlate de o persoană ascunsă în interior sau prin intermediul unor magneți ori fire invizibile. Au existat și explicații mai exotice, inclusiv ideea că în dulap s-ar ascunde o maimuță antrenată să joace șah sau chiar că automatul ar fi posedat de spirite.
Adevărul era mai simplu: în interiorul dulapului se afla un jucător de șah care urmărea partida pe o tablă miniaturală și controla mișcările figurinei printr-un sistem de pârghii, potrivit Britannica.
Chiar dacă era doar o iluzie ingenioasă, Turcul Mecanic a ridicat întrebări importante despre aparate și inteligență. În 1819, matematicianul și inventatorul britanic Charles Babbage a urmărit o demonstrație și și-a dat seama imediat că era un truc. Cu toate acestea, experiența l-a făcut să se gândească la posibilitatea construirii unui aparat care să joace șah cu adevărat.
Babbage avea să creeze ulterior un calculator mecanic automat, considerat de mulți oameni a fi primul computer digital. Aproape două secole mai târziu, unul dintre urmașii conceptuali ai acestei idei, supercomputerul Deep Blue, a devenit în 1997 primul calculator care a învins un campion mondial de șah într-un meci oficial.
Astfel, viitorul sugerat de Turcul Mecanic, anume o lume în care oamenii trebuie să coexiste cu aparate capabile să-i depășească intelectual, părea mai aproape ca niciodată.
Cum arăta un strămoș al meduzelor de acum 450 de milioane de ani?
Albastrul mayașilor: pigmentul misterios mai rezistent decât aurul
Cum continuă neanderthalienii să ne influențeze chiar și în ziua de astăzi?