Istoria unei invenții apărute din greșeală. Cum s-a născut cafeaua decofeinizată?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

În 1902, comerciantul german Ludwig Roselius și-a pierdut tatăl. Medicul care l-a îngrijit a pus decesul acestuia, survenit la doar 59 de ani, pe seama consumului excesiv de cafea.

Pentru Roselius, provenit dintr-o familie implicată de generații în comerțul cu cafea din Bremen, explicația a devenit o preocupare personală. A început să caute o metodă prin care cofeina să poată fi eliminată din cafea fără a-i altera gustul.

• Alexandru cel Bun, domnitorul român care a avut patru soţii, dintre care una îi era mătuşă
• Ceaiul care era folosit ca monedă de schimb. Povestea cărămizilor de ceai din Asia Centrală

Soluția a apărut un an mai târziu, în urma unui incident neobișnuit.

În 1903, un transport de boabe verzi de cafea a ajuns la Bremen după ce fusese inundat cu apă de mare în timpul traversării Atlanticului. În loc să arunce marfa, Roselius a analizat-o. Boabele își păstraseră o mare parte din aromă, însă conținutul de cofeină scăzuse semnificativ. Observația i-a oferit punctul de plecare pentru dezvoltarea unui proces industrial: cofeina este solubilă în apă și poate fi extrasă din boabele de cafea fără eliminarea completă a compușilor responsabili de aromă.

Solventul care a făcut posibilă prima cafea decofeinizată

Roselius și-a petrecut următorii ani perfecționând metoda. Procesul brevetat în 1906 presupunea umezirea boabelor verzi cu o soluție salină, urmată de expunerea lor la vapori. Odată hidratate, boabele deveneau suficient de poroase pentru ca benzenul să poată extrage cofeina.

La începutul secolului XX, benzenul era folosit pe scară largă în industrie și nu era considerat periculos. Abia în a doua jumătate a secolului, studiile de toxicologie au demonstrat legătura dintre expunerea la benzen și anumite forme de cancer, inclusiv leucemia mieloidă acută. Ca urmare, metoda originală a lui Roselius a fost abandonată.

Pentru consumatorii din 1906, însă, cafeaua decofeinizată reprezenta o alternativă atractivă: păstra aroma familiară, fără substanța considerată responsabilă pentru efectele nedorite ale cafelei.

Cum a devenit cafeaua decofeinizată un produs recomandat de medici

Roselius nu s-a limitat la dezvoltarea unui proces tehnic. A fondat compania Kaffee HAG (Kaffee Handels-Aktien-Gesellschaft) și a construit o campanie de marketing bazată pe convingerea sa că excesul de cofeină reprezenta un risc pentru sănătate.

Reclamele vremii asociau cofeina cu tulburările de somn, nervozitatea și problemele cardiovasculare. Roselius a trimis mostre gratuite medicilor din Europa, obținând recomandări care au contribuit la schimbarea percepției publice asupra produsului.

În Franța, cafeaua a fost lansată sub numele Sanka, o prescurtare a expresiei „sans caféine”. Iar succesul brandului a fost atât de mare încât, timp de decenii, mulți americani au folosit numele Sanka ca sinonim pentru cafeaua decofeinizată.

Un capitol mai puțin cunoscut din biografia lui Roselius

Povestea inventatorului primei cafele decofeinizate include și un episod rar menționat.

În Germania interbelică, Roselius a avut contacte cu lideri ai Partidului Nazist și a oferit sprijin financiar formațiunii în anii săi de ascensiune. Istoricii notează că industriașul a avut o întrevedere privată cu Adolf Hitler la Bremen, în 1922, și împărtășea o parte dintre ideile naționaliste răspândite în epocă.

Aceste aspecte biografice nu schimbă contribuția sa la dezvoltarea industriei cafelei, însă completează portretul unui personaj complex, a cărui moștenire depășește granițele inovației tehnologice.

Cum s-a schimbat discursul despre cafeaua decofeinizată

În anii 1970, pe măsură ce riscurile asociate expunerii la benzen au devenit tot mai bine documentate, industria cafelei decofeinizate s-a confruntat cu o problemă de imagine.

Producătorii au renunțat la solventul folosit de Roselius și au investit în metode alternative de extracție. Una dintre ele este Swiss Water Process, o tehnologie concepută în anii 1930, dar adoptată la scară industrială abia în anii 1980, după ce industria a început să caute alternative la solvenții chimici. Metoda folosește apă și filtre pe bază de carbon pentru a elimina cofeina, fără solvenți sintetici, păstrând o mare parte din compușii aromatici ai cafelei.

Cafeaua decofeinizată nu este însă complet lipsită de cofeină.

În Statele Unite, un produs poate fi etichetat drept decaf dacă are eliminată cel puțin 97% din cofeina inițială. În Uniunea Europeană, limita maximă admisă este de 0,1% cofeină reziduală raportată la greutatea cafelei prăjite.

În practică, o ceașcă de cafea decofeinizată conține, în general, între 2 și 15 miligrame de cofeină, comparativ cu aproximativ 80–120 de miligrame într-o ceașcă de cafea filtrată obișnuită.

Știați că?

Primul experiment de eliminare a cofeinei din cafea a fost realizat încă din 1820, de chimistul german Friedlieb Ferdinand Runge, la cererea scriitorului Johann Wolfgang von Goethe. Descoperirea sa a rămas însă o curiozitate de laborator timp de aproape un secol.

Numele „Sanka” provine din expresia franceză „sans caféine” („fără cofeină”). În Statele Unite, marca a devenit atât de populară încât, timp de decenii, mulți consumatori foloseau numele Sanka ca sinonim pentru cafeaua decofeinizată.

Compania Kaffee HAG și-a pierdut operațiunile din SUA în timpul Primului Război Mondial. Autoritățile americane au confiscat activele deținute de cetățeni germani, iar afacerea lui Ludwig Roselius de peste ocean a fost vândută unei companii americane.

Cafeaua decofeinizată nu este complet lipsită de cofeină. Potrivit standardelor din Statele Unite, un produs poate fi etichetat drept „decaf” dacă are eliminată cel puțin 97% din cofeina inițială, în timp ce legislația europeană permite maximum 0,1% cofeină reziduală în cafeaua prăjită.

Metoda Swiss Water Process nu este atât de nouă pe cât pare. Tehnologia a fost dezvoltată în anii 1930, însă a devenit viabilă din punct de vedere comercial abia în anii 1980, când consumatorii au început să evite procesele care foloseau solvenți chimici.

Astăzi, majoritatea cafelei decofeinizate este procesată prin metode diferite de cea inventată de Roselius.

Industria utilizează în principal dioxid de carbon supercritic, solvenți considerați siguri pentru consum sau sisteme bazate exclusiv pe apă și filtre de carbon activ.

Surse:

https://www.swisswater.com/blogs/sw/how-much-caffeine-is-in-decaf-coffee-compared-to-other-drinks

https://www.baristamagazine.com/deconstructing-decaf-the-second-rise-of-caffeine-free-coffee/

https://www.atlasobscura.com/articles/decaf-coffee-nazi-party

Vă mai recomandăm să citiți și:

Jamaican Blue Mountain: de ce una dintre cele mai exclusiviste cafele din lume este cultivată printre nori

Cafeaua cu ou, cafeaua cu cărbune și alte tradiții care arată cât de diferit este consumată cafeaua în lume

Test de cultură generală. De ce turcii fac cafea la nisip?

Oamenii de știință au elucidat legătura dintre cafea și tensiunea arterială