De ce noul film „Odiseea” al lui Christopher Nolan a stârnit controverse înainte de premieră

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cu câteva luni înainte de premieră, „Odiseea” lui Christopher Nolan devenise deja unul dintre cele mai comentate filme ale anului — nu din cauza imaginilor sau a interpretărilor actorilor, ci din cauza unor decizii de distribuție care au aprins imediat dezbaterile despre reprezentare, identitate și fidelitate față de textul homeric.

Cea mai discutată decizie a lui Nolan a fost alegerea actriței kenyene Lupita Nyong’o pentru un dublu rol: Elena din Troia și sora acesteia, Clytemnestra. Confirmarea a venit în mai 2026, printr-un profil publicat de revista Time.

Reacțiile au fost imediate.

Cine are dreptul să joace personajele lui Homer?

Comentatori conservatori, printre care Matt Walsh și Elon Musk, au invocat descrierile homerice ale Elenei — „cea cu brațe albe”, „cea cu ochi de bou” — și au susținut că distribuția ignoră textul original. Alți critici au remarcat că filmul include foarte puțini actori greci în roluri principale, deși adaptează una dintre operele fundamentale ale culturii elene.

Disputa a escaladat rapid dincolo de cinematografie. Mai mulți jurnaliști și comentatori au comparat backlash-ul cu reacțiile similare față de distribuțiile din „Mica Sirenă” (2023) și „Queen Cleopatra” (2023), calificând criticile drept rasiste. Nyong’o a răspuns scurt: „Nu îmi petrec timpul gândindu-mă la o apărare.”

Clasicistul și traducătorul Daniel Mendelsohn — a cărui traducere a Odiseei, publicată în 2025 la University of Chicago Press, a fost salutată drept una dintre cele mai riguroase în limba engleză — a pus disputa în perspectivă: Elena apare surprinzător de puțin în Odisee, ceea ce face ca dezbaterea legată de distribuție să fie disproporționată față de rolul real al personajului în poveste.

Miturile nu au avut niciodată o singură versiune

O parte dintre critici pornesc de la premisa că există o variantă „corectă” a Odiseei, pe care orice ecranizare ar trebui să o respecte. Istoricii literaturii antice spun că lucrurile sunt mai complicate.

Nu știm nici astăzi cu certitudine dacă Homer a fost o singură persoană sau numele sub care au fost reunite mai multe tradiții orale. Se estimează că Iliada și Odiseea au fost create în jurul secolului al VIII-lea î.Hr., relatând evenimente plasate cu câteva secole mai devreme. Înainte de a fi fixate în formă scrisă, aceste epopei au circulat generații întregi prin intermediul aezilor — poeți ambulanți care adaptau constant povestea în funcție de public și de context. Ideea unei versiuni definitive și imuabile este, din această perspectivă, anacronică.

Susan Deacy, profesoară specializată în mitologia Greciei antice, observă că aproape fiecare epocă și-a construit propriul Homer: miturile sunt reinterpretate permanent tocmai pentru că această flexibilitate explică longevitatea lor.

De ce vorbesc grecii antici cu accent american?

Un alt subiect intens comentat a vizat limbajul personajelor. În trailerul filmului, actorii folosesc o engleză americană contemporană, fără tonul solemn sau accentele britanice cu care publicul e obișnuit în filmele istorice.

Asocierea personajelor antice cu accente britanice e o convenție cinematografică veche de câteva decenii, nu o alegere bazată pe argumente istorice. Nici varianta britanică, nici cea americană nu sunt mai apropiate de greaca vorbită în Antichitate. Mai mult, Odiseea a fost creată pentru recitare în fața publicului larg, nu pentru lectură privată. Un limbaj mai apropiat de spectatorii contemporani poate păstra mai bine spiritul oral al operei decât o exprimare artificial arhaizată.

De ce fiecare generație rescrie miturile

Astfel de controverse revin aproape de fiecare dată când o operă clasică ajunge pe ecran. Shakespeare și-a adaptat piesele pornind din cronici medievale și texte anterioare. Miturile legate de Arthur, Robin Hood sau Hercule au fost rescrise de sute de ori fără ca vreo versiune să fie considerată definitorie. Odiseea nu face excepție — a fost tradusă, rescrisă și adaptată pentru teatru, operă, televiziune și cinema de-a lungul a aproape trei milenii.

Filmul lui Nolan e cea mai recentă iterație a acestei tradiții. Iar amploarea dezbaterii pe care a generat-o înainte de premieră spune mai mult despre momentul cultural în care apare decât despre fidelitatea față de Homer.

Știați că?

Odiseea a fost creată probabil în secolul al VIII-lea î.Hr., dar relatează evenimente plasate, potrivit tradiției, cu câteva secole mai devreme, după Războiul Troian.

Nu există dovezi certe că Homer a fost o singură persoană. Mulți cercetători consideră că epopeile sunt rezultatul unei tradiții orale îndelungate, condensate ulterior în formă scrisă.

Lupita Nyong’o joacă în film două roluri: Elena din Troia și sora acesteia, Clytemnestra — un detaliu confirmat de Nolan în mai 2026 și absent din cea mai mare parte a dezbaterii publice.

Distribuția de ansamblu a filmului include Matt Damon (Odiseu), Anne Hathaway (Penelopa), Tom Holland (Telemachus), Zendaya (Athena) și Charlize Theron (Calypso). Niciunul dintre actorii în roluri principale nu e grec.

Surse:

https://www.bbc.com/culture/article/20260626-why-the-odyssey-has-caused-so-much-controversy

https://www.emilyrcwilson.com/the-odyssey

https://www.britannica.com/biography/Homer-Greek-poet/The-Odyssey

Vă mai recomandăm să citiți și:

Filmele care se luptă pentru titlul de cel mai mare succes al anului 2026. Cine va câștiga războiul de la box-office?

Cum au schimbat filmele lui Steven Spielberg felul în care vedem extratereștrii. De la invadatori la ființe cu care oamenii încearcă să comunice

De ce „Întâlnire de gradul trei” rămâne extrem de actual în 2026. Legătura cu noul film al lui Spielberg

Cele mai controversate momente din istoria Festivalului de la Cannes: proteste, scandaluri și filme care au șocat lumea cinematografiei