Cine a inventat omleta? Povestea unui preparat vechi de mii de ani pe care aproape fiecare cultură îl revendică

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Puține preparate sunt atât de simple și, în același timp, atât de universale precum omleta. Astăzi este asociată în special cu bucătăria franceză, însă istoria ei începe cu mult înainte ca francezii să îi dea numele sub care este cunoscută astăzi. De-a lungul mileniilor, comunități aflate la mii de kilometri distanță au descoperit independent că ouăle bătute și gătite într-un vas încins oferă o masă rapidă și hrănitoare.

Cine a inventat, așadar, omleta? Răspunsul este că nu știm. Cel mai probabil, preparatul nu a fost creația unui singur bucătar sau a unei singure civilizații, ci a apărut independent în mai multe părți ale lumii. Tocmai de aceea, istoricii gastronomiei consideră că această întrebare nu are un singur răspuns.

Omleta este mai veche decât numele ei

Cuvântul „omelette” este de origine franceză și a intrat în limbajul culinar în secolele XVII-XVIII. Una dintre primele sale apariții într-o carte de bucate este în lucrarea „La Cuisinière Bourgeoise”, publicată în 1746, deși forme mai vechi ale cuvântului, precum alemelle sau alumelle, sunt atestate încă din Evul Mediu.

Preparatul însă este cu mult mai vechi. Istoricii gastronomiei subliniază că, în lipsa unor rețete foarte vechi descrise în detaliu, este imposibil de stabilit unde a fost pregătită prima omletă din istorie.

Cu secole înainte ca francezii să îl transforme într-un simbol al gastronomiei lor, oameni din diferite colțuri ale lumii găteau deja ouă bătute în vase încinse.

Romanii pregăteau preparate asemănătoare

În Roma antică, ouăle erau consumate frecvent și apăreau în numeroase rețete descrise de gastronomul Marcus Gavius Apicius, autorul uneia dintre cele mai vechi cărți de bucate păstrate.

În colecția atribuită lui Apicius apar preparate pe bază de ouă combinate cu lapte, brânzeturi, ierburi aromatice sau miere și amintesc, cel puțin prin tehnica de preparare, de ceea ce numim astăzi omletă.

Istoricii avertizează însă că nu era vorba despre omleta franceză modernă, ci despre rudele sale îndepărtate.

Perșii găteau „kuku”

În Persia, actualul Iran, exista de secole un preparat numit kuku, care se pregătește și astăzi.

Spre deosebire de omleta clasică, acesta conține o cantitate foarte mare de verdețuri, precum pătrunjel, mărar, coriandru și ceapă verde, iar ouăle au mai degrabă rolul de a lega ingredientele.

Mulți istorici ai gastronomiei consideră că este una dintre cele mai vechi variante de omletă din lume.

În prezent, kuku este servit atât cald, cât și rece și ocupă un loc important în bucătăria tradițională iraniană, mai ales în timpul unor sărbători.

Japonia și propriile variante

Și bucătăria japoneză a dezvoltat independent preparate asemănătoare.

Cea mai cunoscută este tamagoyaki, o omletă preparată din mai multe straturi foarte subțiri, rulate succesiv într-o tigaie dreptunghiulară specială. Rezultatul este o textură pufoasă și un gust ușor dulceag, foarte diferit de omleta europeană.

De ce este asociată cu Franța?

Deși nu au inventat preparatul, francezii sunt cei care l-au transformat într-un simbol al gastronomiei.

În secolele XVIII și XIX, marii bucătari francezi au perfecționat tehnica de preparare, insistând asupra unei omlete moi, pufoase și ușor cremoase la interior. De atunci, omelette française a devenit unul dintre preparatele de bază ale bucătăriei clasice franceze și un test al îndemânării pentru mulți bucătari profesioniști.

Legenda lui Napoleon și omleta uriașă

Cea mai cunoscută poveste legată de omletă îl are în centru pe Napoleon Bonaparte.

Potrivit legendei, în timpul unei călătorii prin sudul Franței, viitorul împărat ar fi mâncat o omletă într-un han din apropierea localității Bessières. Atât de mult i-ar fi plăcut încât ar fi ordonat ca toate ouăle din sat să fie adunate pentru a pregăti, a doua zi, o omletă uriașă destinată întregii sale armate.

Nu există dovezi istorice că întâmplarea a avut loc cu adevărat, însă legenda este atât de populară încât, în fiecare an, la Bessières are loc un festival în cadrul căruia se pregătește o omletă gigantică din zeci de mii de ouă.

De ce a apărut omleta aproape peste tot în lume?

Istoricii cred că explicația este una foarte simplă.

Ouăle au fost disponibile în aproape toate regiunile locuite de oameni, iar gătirea lor într-o tigaie încinsă este una dintre cele mai rapide și mai eficiente metode de preparare.

Din acest motiv, este foarte probabil ca ideea omletei să fi apărut independent în mai multe culturi, fără ca acestea să se influențeze reciproc.

În loc să fie invenția unui singur bucătar, omleta pare să fie una dintre acele descoperiri culinare pe care omenirea le-a făcut de mai multe ori.

Cea mai mare omletă din lume a folosit peste 145.000 de ouă

Unul dintre cele mai spectaculoase recorduri a fost stabilit în Portugalia, în 2012, când o omletă preparată din aproximativ 145.000 de ouă a cântărit peste 6,4 tone și a necesitat o tigaie uriașă și zeci de bucătari.

De ce omleta este atât de pufoasă?

Textura omletei depinde de proteinele din albuș și gălbenuș. În timpul încălzirii, acestea se desfac și formează o rețea care reține apa și bulele de aer introduse prin baterea ouălor. Dacă temperatura este prea mare, proteinele se contractă excesiv, iar omleta devine uscată și cauciucată. Din același motiv, bucătarii evită să gătească omleta la temperaturi foarte ridicate, deoarece proteinele se coagulează prea repede și elimină apa, ceea ce îi modifică textura. Tocmai de aceea, bucătarii recomandă gătirea ei la foc moderat.

Surse:

https://www.egginfo.co.uk/blog/who-invented-omelette

https://www.mysteryloverskitchen.com/2021/09/omelets-in-history-and-mystery-by-maya.html

https://tastecooking.com/escape-from-the-french-omelet/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un nou studiu arată că Inteligența Artificială cauzează stagnare culturală

Fenomen cultural: cum revine la modă mâncarea tradițională a clasei muncitoare

1 din 6 turiști face aceste greșeli culturale în timpul vacanțelor

Renașterea inului în Belfast: de la simbol industrial la nouă identitate culturală și fashion