Inegalitatea prezice urmările unei pandemii mai bine decât numărul laboratoarelor sau existența unor planuri de intervenție, potrivit unui nou studiu. Cercetarea, prezentată la Conferința Internațională AIDS din Brazilia, sugerează că strategiile de pregătire pentru viitoarele crize sanitare trebuie regândite.
„Timp de decenii, lumea a evaluat gradul de pregătire al unei țări după laboratoare, stocuri și planuri de răspuns. Cercetarea noastră arată că acest lucru nu este suficient”, a declarat economistul Joseph Stiglitz, laureat al Premiului Nobel și coautor al studiului.
Inegalitatea prezice urmările unei pandemii mai bine decât pregătirea tehnică. Autorii au constatat că Statele Unite și Marea Britanie, aflate în fruntea clasamentelor privind pregătirea pentru pandemii, au înregistrat în timpul pandemiei de COVID-19 mai multe cazuri și decese decât media globală.
Situații similare au fost observate și în Brazilia și Africa de Sud. În schimb, țări precum Vietnam, Mauritius, Uruguay și Norvegia, unde inegalitatea economică este mai redusă, au gestionat mai eficient atât pandemia de COVID-19, cât și epidemia de HIV/SIDA, notează MedicalXpress.
Analiza nu a găsit o legătură între capacitatea tehnică a sistemului medical și rezultatele obținute în timpul pandemiilor, însă a identificat o asociere clară între nivelul inegalității economice și gravitatea impactului pandemiilor.
Cercetătorii recomandă introducerea unor măsuri precum concedii medicale plătite, ajutoare de șomaj și sprijin financiar pentru populație în timpul crizelor sanitare. Ei susțin și reducerea datoriilor statelor sărace și distribuirea echitabilă a vaccinurilor, medicamentelor și testelor, amintind că în timpul pandemiei de COVID-19 țările bogate au cumpărat primele doze de vaccin, lăsând multe state fără acces.
Autorii propun chiar înlocuirea brevetelor pentru medicamente și vaccinuri cu un sistem care să recompenseze inovarea, dar să permită producția acestor tratamente oriunde în lume.
Totuși, nu toți experții sunt convinși de concluzii. Raina MacIntyre, profesoară de biosecuritate globală la Universitatea New South Wales (Australia), consideră că studiul ridică probleme importante, dar atrage atenția că unele ipoteze nu sunt susținute de suficiente analize cantitative. Ea afirmă că și factori precum existența unui sistem universal de sănătate, calitatea conducerii politice și cultura unei societăți influențează semnificativ modul în care țările gestionează pandemiile.
Studiul a fost publicat în New England Journal of Medicine.
Când este cineva „dificil” și când este doar înțeles greșit? Ce spune psihologia?