Când este cineva „dificil” și când este doar înțeles greșit? Ce spune psihologia?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Eticheta „dificil” este des folosită în conversații și apare, de regulă, atunci când cineva nu se încadrează în așteptările celorlalți sau trece prin perioade complicate.

În multe situații, termenul spune la fel de mult despre felul în care este perceput comportamentul unei persoane cât spune și despre persoana respectivă.

De multe ori, această percepție apare atunci când cineva nu reacționează așa cum se așteaptă ceilalți. Poate refuza, poate reacționa mai intens sau se poate confrunta cu situații precum o despărțire ori presiune la muncă.

Cum ajunge cineva să fie considerat „dificil”

Un exemplu frecvent este cel al unei persoane aflate în plin divorț sau într-o schimbare majoră de viață. Reacțiile ei pot părea imprevizibile pentru cei din jur, iar contextul este trecut cu vederea. În loc să fie înțeleasă, ajunge rapid încadrată drept „prea complicată”.

Pentru ceilalți, această etichetă simplifică lucrurile. Pentru persoana în cauză, însă, nu explică aproape nimic din ce se întâmplă cu adevărat.

Ideea că unii oameni sunt „simpli” sau „ușor de gestionat” este discutabilă. Fiecare are propriile dificultăți, de la stres, conflicte personale sau nesiguranțe până la perioade de schimbare ori pierderi, chiar dacă nu toate sunt perceptibile din exterior.

Diferența ține mai ales de cât de vizibile sunt aceste lucruri. Unii le ascund și par calmi, alții le exprimă mai direct, iar asta îi face să fie judecați mai repede.

Psihologii atrag atenția că tindem să confundăm reacțiile de moment cu personalitatea unei persoane. Dacă cineva răspunde iritat într-o situație tensionată, este ușor să concluzionăm că este, în general, conflictual. În realitate, comportamentul este influențat atât de trăsăturile de personalitate, cât și de context. Unele persoane sunt, într-adevăr, mai impulsive sau mai anxioase decât altele, însă felul în care aceste trăsături se manifestă depinde de situația în care se află și de relațiile pe care le au cu cei din jur.

De ce judecăm greșit comportamentele

Un comportament care pare dificil într-un context poate fi perfect justificat în altul.

De exemplu, o persoană care pune limite ferme poate fi percepută ca rigidă într-un mediu relaxat, dar ca responsabilă într-un context profesional. Asta arată că astfel de judecăți țin mult de așteptările pe care le avem. Ele nu descriu un adevăr universal, ci o relație între două perspective.

De ce ajungem să interpretăm greșit comportamentele celorlalți

În viața de zi cu zi, oamenii caută explicații rapide pentru comportamentul celorlalți. De multe ori ajung la o concluzie simplă, care pare să explice tot. Însă problema apare când această concluzie nu mai este pusă sub semnul întrebării. Iar din acel moment, fiecare reacție este văzută ca o confirmare, chiar și atunci când contextul spune altceva. În felul acesta, nu mai vedem persoana în ansamblu, ci doar o imagine simplificată, care lasă puțin loc pentru înțelegere. Psihologia numește acest tip de interpretare „eroare fundamentală de atribuire”, adică tendința de a explica comportamentul altora prin personalitate și nu prin context.

Imaginați-vă un coleg care răspunde scurt într-o ședință. Este ușor să concluzionăm că este arogant sau nepoliticos. Dacă aflăm însă că tocmai a primit o veste dificilă despre un membru al familiei, interpretarea se schimbă aproape complet. Comportamentul este același, însă contextul îi modifică sensul.

În loc să punem rapid o etichetă, merită să ne uităm puțin la context: ce se întâmplă cu omul din fața noastră și de ce reacționează așa. De multe ori, lucrurile devin mai ușor de înțeles când nu le reducem la o singură explicație.

La fel de important este și felul în care reacționăm când noi suntem cei numiți „dificili”. O astfel de judecată spune, de multe ori, mai mult despre limitele sau așteptările celuilalt decât despre noi. Nu orice reacție diferită este o problemă. Uneori arată doar că ceva nu ni se potrivește.

Cu alte cuvinte, nu putem controla cum ne percep ceilalți, dar putem decide cât de mult lăsăm aceste caracterizări să ne definească.

Știați că?

Etichetarea rapidă este legată de folosirea unor euristici – scurtături mentale prin care creierul simplifică informația.

Oamenii tind să judece mai dur comportamentele altora decât pe ale lor.

Contextul influențează reacțiile mai mult decât personalitatea stabilă.

Psihologul Lee Ross a descris pentru prima dată eroarea fundamentală de atribuire în anii 1970, iar fenomenul este considerat unul dintre cele mai studiate tipuri de bias cognitiv din psihologia socială.

Surse:

https://www.psychologytoday.com/us/blog/beyond-school-walls/202303/decoding-the-fundamental-attribution-error

https://thedecisionlab.com/biases/fundamental-attribution-error

https://www.betterhelp.com/advice/psychologists/understanding-attribution-psychology-of-how-we-explain-behavior/

https://online.hbs.edu/blog/post/the-fundamental-attribution-error

Vă mai recomandăm să citiți și:

De ce bârfim? Ce spun psihologia, antropologia și neuroștiința despre unul dintre cele mai răspândite comportamente umane

Kurt Lewin, psihologul care a arătat că mediul modelează comportamentul la fel de mult ca personalitatea

De ce credem că „nu iese fum fără foc”? Explicația psihologică pentru unul dintre cele mai vechi proverbe

Cum poate fi liniștită mintea? Cinci metode susținute de cercetările din psihologie și neuroștiințe