Cercetătorii au găsit mecanismul din creier care ne menține motivați? Ce anume ne ajută să ne urmăm obiectivele chiar și atunci când sarcinile devin tot mai dificile? Un nou studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Nagoya (Japonia) a identificat un mecanism cerebral important implicat în menținerea motivației.
Rezultatele, publicate în revista Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), arată că neuronii care produc orexină au un rol esențial în susținerea comportamentelor motivate.
Pierderea motivației este un simptom întâlnit frecvent în afecțiuni precum depresia, dependențele sau ADHD, însă mecanismele cerebrale care stau la baza acestor probleme încă sunt insuficient înțelese. Dar acum, cercetătorii au găsit mecanismul din creier care ne menține motivați.
Echipa condusă de Hiroyuki Mizoguchi și Kiyofumi Yamada s-a concentrat asupra neuronilor care produc orexină, o substanță cunoscută pentru rolul său în reglarea somnului, apetitului și a consumului de energie. Deși cercetările recente au sugerat că acești neuroni influențează și motivația, rolul lor exact nu era clar.
Pentru studiu, cercetătorii au folosit șobolani, considerați mai potriviți decât șoarecii pentru experimente comportamentale complexe. Ei au creat o linie modificată genetic, denumită „orexin-Cre”, care le-a permis să controleze cu precizie neuronii producători de orexină.
În prima etapă, oamenii de știință au activat acești neuroni și au supus animalele la un test în care recompensa alimentară putea fi obținută doar după un număr tot mai mare de atingeri ale unui senzor. Șobolanii cu neuroni activați au continuat să depună efort mai mult timp pentru a obține hrana, în timp ce animalele la care acești neuroni fuseseră degradați și-au pierdut mai repede motivația.
Folosind o tehnică ce permite monitorizarea activității neuronale în timp real, cercetătorii au observat că activitatea neuronilor de orexină creștea înainte ca recompensa să fie obținută și scădea imediat după primirea acesteia. Dacă recompensa așteptată nu apărea, activitatea rămânea ridicată. De asemenea, cu cât era necesar un efort mai mare pentru obținerea recompensei, cu atât neuronii deveneau mai activi.
Pentru a confirma legătura, cercetătorii au folosit optogenetica, o metodă prin care activitatea neuronilor poate fi controlată cu ajutorul luminii. Atunci când au inhibat neuronii de orexină chiar înainte de momentul în care șobolanii anticipau recompensa, animalele au devenit mai puțin motivate, au avut nevoie de mai mult timp pentru a finaliza sarcinile și au renunțat mai repede. În schimb, stimularea artificială a acestor neuroni peste nivelul natural nu a dus la o creștere suplimentară a motivației.
Acest rezultat sugerează că neuronii de orexină sunt indispensabili pentru menținerea motivației, însă simpla lor stimulare nu este suficientă pentru a o amplifica. Cercetătorii consideră că alți factori, precum durata sau modelul activității acestor neuroni, ar putea influența acest proces.
„Studiul nostru a arătat că activitatea neuronilor de orexină se modifică semnificativ în funcție de recompensa așteptată și de efortul necesar pentru a o obține, sugerând existența unui mecanism prin care așteptările sunt transformate în acțiuni susținute”, a declarat Hiroyuki Mizoguchi, citat de EurekAlert.
În continuare, echipa va analiza circuitele cerebrale conectate la neuronii de orexină. O înțelegere mai bună a modului în care funcționează aceștia ar putea contribui la dezvoltarea unor tratamente pentru tulburările caracterizate prin lipsa motivației sau dificultăți în menținerea comportamentelor orientate spre atingerea unui scop.
Test de cultură generală. Câte ore durează cel mai lung zbor din lume?
Pentru prima dată, cercetătorii au „filmat” cum se propagă o criză epileptică prin creier
Un supliment obișnuit pentru sală ar putea ajuta celulele care luptă împotriva cancerului