Fosilele de animale conservate în peșterile inundate din sudul Australiei oferă un registru extraordinar al trecutului.
Până în prezent, oamenii de știință nu au dispus de o metodă fiabilă pentru a stabili modul în care rămășițele megafaunei gigantice dispărute s-au acumulat și au modificat aceste cimitire acvatice.
Un nou studiu condus de Universitatea Griffith, publicat în revista PLOS One, le oferă cercetătorilor primul cadru metodologic pentru descifrarea urmelor lăsate pe aceste oase.
Echipa de cercetare, coordonată de doctoranda Meg Walker și profesorul Julien Louys, a analizat oase de animale din două sisteme de peșteri subacvatice de lângă Mount Gambier.
Cu ajutorul unor scafandri specializați, oamenii de știință au comparat fosilele acvatice cu oase îngropate în peșteri uscate, urmărind transformările de la nivel macroscopic până la compoziția elementală și proteinele captive în celule.
Rezultatele au arătat că mediul subacvatic lasă o „amprentă” unică de conservare. În multe cazuri, apa conservă structura osoasă și detaliile fine mult mai bine decât mediul uscat.
Totuși, semnele biologice și chimice variază în funcție de lumina solară. În zonele luminate de la intrarea peșterilor, algele și plantele acvatice au colonizat suprafața oaselor, lăsând urme distincte. În schimb, în zonele adânci, aflate într-un întuneric total, lipsa vegetației a permis păstrarea oaselor într-o stare aproape intactă.
Spre deosebire de fosilele subacvatice, rămășițele din peșterile uscate au prezentat un alt tip de uzură: bacteriile terestre au consumat părți din os, iar rădăcinile plantelor au sculptat canale lungi pe suprafața lor.
Specimenele analizate provin de la animale native și introduse (vaci, canguri, oi, dingo sau pisici sălbatice), unele datând din perioada primilor europeni ajunși în anii 1840.
Prin înțelegerea modului în care s-au depus aceste oase mai recente, paleontologii și arheologii pot reconstitui modul în care fosilele megafaunei străvechi au ajuns în peșteri și condițiile de mediu care le-au înconjurat.
Această nouă unealtă analitică deschide noi perspective globale pentru reconstrucția istoriei mediului în ecosistemele acvatice dificil de explorat, scrie ScienceDaily.
Arheologii au găsit dovezi pentru ritualuri misterioase într-o peșteră timp de 25.000 de ani
Peștii suferă masiv din cauza poluării luminoase, au descoperit cercetătorii
O reptilă marină s-a fosilizat atât de bine încât ficatul său încă are culoare
O fosilă de 518 milioane de ani este cea mai veche dovadă a existenței colților de păianjen