Un nou studiu pe șoareci arată că inhibarea cortexului prefrontal medial accelerează adoptarea unei noi strategii de învățare mai eficiente, sugerând că această zonă cerebrală poate uneori bloca capacitatea de a „gândi în afara tiparelor”.
Cortexul prefrontal este considerat în mod tradițional sistemul de management al creierului, responsabil pentru memoria de lucru, luarea deciziilor și gândirea flexibilă.
Cu toate acestea, un studiu publicat în Science Advances de biologii de la Universitatea Emory demonstrează că, în anumite contexte, tocmai această regiune poate împiedica adoptarea unor soluții inovatoare.
„Este un rezultat surprinzător”, afirmă Robert Liu, autorul principal al studiului și profesor de biologie. „Am demonstrat că, pentru un comportament natural al șoarecilor, cortexul prefrontal blochează adoptarea unei strategii noi și mai bune. Gândirea neconvențională cere, de fapt, suprimarea acestei părți decizionale executive.”
Echipa de cercetători, avându-l ca prim autor pe Kai Lu, a studiat un comportament instinctiv: recuperarea puilor rătăciți de către femelele de șoarece pentru a-i readuce în cuib.
Pusă într-un labirint în formă de T, femela aplică instinctiv o strategie de tipul câștigă-rămâi: revine mereu în brațul unde a găsit anterior un pui, ignorând inițial un semnal sonor care îi indică exact unde se află puiul în mod real.
În timp ce șoarecii din grupul de control au avut nevoie de 4 până la 8 zile de antrenament pentru a renunța la vechiul obicei și a urma sunetul, rezultatele s-au schimbat radical în momentul în care cercetătorii au deactivat chemogenetic anumite regiuni cerebrale.
Mai exact, silențierea cortexului auditiv a afectat capacitatea de învățare, animalele rămânând fidele vechii strategii. Asta în timp ce cortexul prefrontal medial a accelerat spectaculos adoptarea strategiei auditive.
Majoritatea șoarecilor au învățat noua metodă în doar două sau trei zile. Când activitatea prefrontală a fost restaurată, aceștia au revenit la obiceiul vechi.
Studiul sugerează că dezvoltarea unei noi abilități cere depășirea unei regiuni cerebrale care promovează activ o rutină din trecut.
Cercetătorii compară acest proces cu meditația, unde mintea trebuie antrenată să nu mai rumege amintiri sau planuri de viitor, ci să se concentreze strict pe prezent.
Laboratorul Liu extinde cercetările pe șoareci modificați genetic pentru a reflecta markeri asociați cu autismul, colaborând totodată pentru testarea acestui model pe subiecți umani prin tehnici non-invazive (precum stimularea magnetică transcraniană).
Scopul final este crearea unor paradigme de tratament utile pacienților cu tulburări cognitive legate de funcția executivă, scrie technologynetworks.
Un director de la Stanford afirmă că cercetătorii AI au „cortexul frontal masiv subdezvoltat”
Două studii au dezvăluit că oamenii și șoarecii au ceva foarte important în comun
Visele consumă mai multă energie decât credeam. Ce este paradoxul somnului REM?
Ce este sindromul Tourette? Mitul înjurăturilor involuntare și cum se manifestă, de fapt