Ce este sindromul Tourette? Mitul înjurăturilor involuntare și cum se manifestă, de fapt

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Pentru mulți oameni, sindromul Tourette este sinonim cu înjurăturile rostite involuntar. Imaginea s-a răspândit mai ales prin filme, seriale și clipuri distribuite pe internet, însă ea descrie doar o mică parte dintre persoanele diagnosticate.

În realitate, cele mai frecvente manifestări sunt ticurile motorii și vocale, iar majoritatea pacienților nu prezintă niciodată coprolalie.

Ce este sindromul Tourette?

Sindromul Tourette este o tulburare de neurodezvoltare caracterizată prin prezența mai multor ticuri motorii și a cel puțin unui tic vocal, care persistă mai mult de un an.

Ticurile sunt mișcări sau sunete rapide, repetitive și involuntare, pe care persoana simte adesea nevoia să le facă.

Primele simptome apar, de regulă, între 5 și 10 ani, iar intensitatea lor poate varia în timp.

Deși sindromul Tourette este considerat o afecțiune rară, formele ușoare sunt probabil subdiagnosticate, deoarece multe persoane nu ajung niciodată la un specialist.

Cum funcționează diferit creierul?

Cercetările arată că sindromul Tourette este asociat cu diferențe în funcționarea circuitelor cerebrale care controlează mișcarea și inhibarea comportamentelor automate.

Sunt implicate în special conexiunile dintre cortexul cerebral și ganglionii bazali, regiuni importante pentru controlul mișcărilor și al impulsurilor.

De asemenea, neurotransmițători precum dopamina par să joace un rol important, însă mecanismele exacte sunt încă studiate.

Aceste diferențe nu afectează inteligența și nu sunt provocate de educație sau de stilul de viață.

Ce sunt ticurile?

Ticurile pot fi motorii sau vocale. Printre ticurile motorii se numără clipitul repetat, grimasele faciale, ridicarea umerilor, mișcările bruște ale capului și atingerea repetată a unor obiecte.

În ceea ce privește ticurile vocale, acestea pot include dresul frecvent al vocii, tușitul repetitiv, pufnitul, fluieratul și repetarea unor sunete sau cuvinte. Aceste manifestări nu sunt deliberate și nu reprezintă un comportament ales de persoană.

De asemenea, ticurile au, de obicei, o evoluție fluctuantă. Pot deveni mai intense în perioadele de stres, oboseală sau emoții puternice și se reduc în timpul activităților care necesită concentrare intensă ori pe măsură ce persoana înaintează în vârstă.

Persoanele cu Tourette își pot controla ticurile?

Mulți oameni cred că ticurile sunt complet imposibil de controlat. Dar în realitate, numeroase persoane reușesc să le amâne pentru perioade scurte, mai ales la școală sau la serviciu. Cu toate acestea, efortul necesită multă concentrare și este adesea urmat de o intensificare a ticurilor atunci când persoana ajunge într-un mediu în care se simte în siguranță.

Mulți descriu senzația ca pe o presiune internă care crește treptat și care dispare doar după efectuarea ticului.

Înjură toate persoanele cu sindrom Tourette?

Nu. Acesta este probabil cel mai răspândit mit despre această tulburare. Simptomul numit coprolalie – rostirea involuntară a unor cuvinte obscene sau ofensatoare – apare doar la aproximativ 10–20% dintre persoanele cu sindrom Tourette.

Cu alte cuvinte, majoritatea covârșitoare nu prezintă acest simptom. Tocmai pentru că este spectaculos și neobișnuit, coprolalia este reprezentată disproporționat în filme și emisiuni, ceea ce a creat o imagine greșită asupra sindromului.

De ce apare?

Sindromul Tourette are o componentă genetică importantă.

Dacă un membru apropiat al familiei este diagnosticat cu această tulburare, riscul este mai mare decât la populația generală. Cercetătorii cred că sunt implicate numeroase gene și factori biologici care influențează dezvoltarea circuitelor cerebrale responsabile de controlul mișcărilor.

Nu există dovezi că sindromul Tourette este cauzat de educație, vaccinuri sau alimentație.

Apare singur sau împreună cu alte tulburări?

Sindromul Tourette este frecvent asociat cu alte tulburări de neurodezvoltare.

Mulți copii diagnosticați prezintă și ADHD, tulburare obsesiv-compulsivă (TOC), anxietate sau dificultăți specifice de învățare. În multe cazuri, aceste tulburări asociate influențează viața de zi cu zi mai mult decât ticurile propriu-zise. De aceea, evaluarea urmărește întotdeauna întregul tablou clinic, nu doar prezența ticurilor.

Cum se stabilește diagnosticul?

Diagnosticul este stabilit de un medic neurolog sau de un medic psihiatru, pe baza istoricului medical și a examenului clinic. Nu există analize de sânge, RMN sau teste genetice care să confirme sindromul Tourette.

Pentru diagnostic, ticurile trebuie să fi debutat înainte de vârsta de 18 ani, să includă atât ticuri motorii, cât și vocale și să fie prezente, cu intensitate variabilă, timp de cel puțin un an.

Se poate trata?

Nu există un tratament care să vindece sindromul Tourette. Totuși, multe persoane nu au nevoie de tratament medicamentos, deoarece ticurile sunt ușoare și nu le afectează semnificativ viața.

Atunci când simptomele devin deranjante, medicul poate recomanda terapie comportamentală, precum Comprehensive Behavioral Intervention for Tics (CBIT), un program care îi ajută pe pacienți să recunoască senzațiile ce preced ticurile și să învețe strategii pentru a le gestiona, și, în anumite cazuri, tratament medicamentos.

La multe persoane, ticurile se diminuează semnificativ spre sfârșitul adolescenței sau la începutul vieții adulte.

Cum este viața unui adult cu sindrom Tourette?

Majoritatea persoanelor diagnosticate urmează școli, au profesii și își construiesc familii la fel ca restul populației. Pentru multe dintre ele, cea mai mare provocare nu sunt ticurile, ci reacțiile celor din jur, care le interpretează greșit manifestările sau le confundă cu gesturi intenționate. Tocmai de aceea, informarea corectă rămâne unul dintre cele mai importante mijloace de reducere a stigmatizării.

Cât de frecvent este?

Sindromul Tourette este considerat o tulburare relativ rară. Estimările arată că afectează aproximativ 0,3-1% dintre copii, fiind diagnosticat de trei-patru ori mai frecvent la băieți decât la fete.

Mit sau adevăr?

❌ Toate persoanele cu sindrom Tourette înjură involuntar.

Fals. Coprolalia apare doar la o minoritate dintre pacienți.

❌ Ticurile sunt făcute intenționat.

Fals. Ele sunt involuntare, chiar dacă uneori pot fi amânate pentru scurt timp.

❌ Sindromul Tourette afectează inteligența.

Fals. Inteligența este, în general, normală.

❌ Ticurile rămân la fel de intense toată viața.

Fals. La multe persoane, ele se reduc considerabil odată cu înaintarea în vârstă.

Ce poți face dacă bănuiești că un copil are sindrom Tourette?

Discută cu medicul pediatru sau medicul de familie. Solicită o evaluare la un medic neurolog pediatru sau psihiatru de copii și adolescenți.

Evită să îi ceri copilului să „se oprească”, deoarece acest lucru îi poate accentua stresul. Informează profesorii despre diagnostic, astfel încât ticurile să nu fie interpretate drept comportamente intenționate. Și, mai ales, respectă recomandările specialiștilor, evitând informațiile neverificate din mediul online.

Știați că?

Sindromul Tourette a fost descris pentru prima dată în 1885 de neurologul francez Georges Gilles de la Tourette. Deși este cunoscut mai ales prin asocierea cu înjurăturile involuntare, coprolalia apare doar la aproximativ unul din zece pacienți.

Surse:

https://www.cdc.gov/tourette/index.html

https://www.cdc.gov/tourette-syndrome/about/index.html

https://tourette.org/about-tourette/overview/what-is-tourette/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Ce este „sindromul inimii fericite” și de ce poate fi periculos pentru sănătate?

Sindromul Paris. De ce unii turiști ajung să aibă atacuri de panică, halucinații și episoade severe de anxietate după ce ajung în orașul pe care îl idealizau

Ce este sindromul capului care explodează? Este mai comun decât crezi!

Sindromul Stendhal în era TikTok: de ce ne pierdem răbdarea în fața artei