Un gândac vechi de 100 de milioane de ani nu seamănă cu niciun alt animal. O fosilă de gândac veche de 100 de milioane de ani, remarcabil de bine conservată, a fost descoperită cu un organ fotoluminescent complet intact și cu o structură pe care oamenii de știință nu au mai întâlnit-o până acum.
Un gândac vechi de 100 de milioane de ani nu seamănă cu niciun alt animal. Fosila este conservată în chihlimbar provenit din Kachin, Myanmar, și datează din perioada Cretacică. Analiza specimenului a arătat că acesta îi aparține ordinului Coleoptera, dar și familiei dispărute Cretophengodidae, înrudite cu licuricii și cu alte grupuri apropiate acestora.
Fosila, denumită Icaroramus perisi, reprezintă un gen nou de gândaci înrudiți cu licuricii. Însă, dincolo de capacitatea de a emite lumină din partea posterioară a corpului, ceea ce i-a făcut curioși cel mai mult pe cercetători au fost antenele sale extrem de neobișnuite.
Antenele au 12 segmente, iar fiecare dintre acestea prezintă câte două perechi de ramificații, care au forme diferite de la o pereche la alta. „Antenele sale cvadriheteroramificate, formate din 12 segmente, reprezintă o arhitectură antenală care nu este cunoscută nici la gândacii actuali și nici la cei fosili”, scriu autorii studiului.
Cercetătorii consideră că aceste antene bine dezvoltate erau folosite pentru găsirea partenerilor, prin detectarea semnalelor chimice și a feromonilor din aer. Este posibil chiar ca diferitele componente ale antenelor să-i fi permis gândacului să facă diferența între mai multe tipuri de substanțe chimice și feromoni.
Există însă o diferență interesantă față de licuricii din prezent. Aceștia au, în general, antene simple și folosesc semnale luminoase, în timp ce Icaroramus avea atât antene foarte complexe, cât și organe capabile să emită lumină. Din cauza acestei combinații neobișnuite, autorii studiului consideră că lumina ar fi putut avea rolul de a descuraja prădătorii, mai degrabă decât de a atrage parteneri și de a facilita reproducerea, scrie IFL Science.
Vârsta fosilei este deosebit de importantă, deoarece arată că, încă de la începuturile evoluției acestor insecte, semnalele luminoase și antenele specializate în detectarea substanțelor chimice erau deja dezvoltate. Aceste caracteristici existau astfel cu aproximativ 100 de milioane de ani înaintea insectelor înrudite pe care le putem observa astăzi.
Aceasta este a doua fosilă asemănătoare unui licurici descoperită în Myanmar în acest an. În luna mai, cercetătorii au descris o nouă specie, Cretoluciola birmana, drept „adevăratul reprezentant fosil al subfamiliei Luciolinae” din Cretacicul mijlociu.
În 2023, tot în chihlimbar vechi de aproximativ 100 de milioane de ani, a fost descoperită și o specie de viespe extrem de mică, ale cărei antene prezentau structuri neobișnuite. Acestea erau atât de voluminoase încât este posibil să-i fi îngreunat zborul. „Structurile unice, asemănătoare unor nori minusculi, fixate pe antene trebuie să fi fost cu siguranță o neplăcere pentru acest parazit de dimensiuni foarte mici”, presupunea la acea vreme George Poinar, autorul principal al studiului.
Structura antenelor observată la Icaroramus perisi nu a mai fost identificată la nicio altă specie, actuală sau dispărută. Ea este unică pentru această specie și demonstrează cât de complex putea fi sistemul de comunicare al acestor gândaci din perioada Cretacică.
Studiul a fost publicat în Proceedings of the Royal Society B.
Laserele au descoperit 400 de structuri ascunse de la o civilizație pierdută
O reptilă marină s-a fosilizat atât de bine încât ficatul său încă are culoare
Test de cultură generală. Când au început oamenii să-și facă tatuaje?