Lumea modernă se confruntă cu o criză acută a deșeurilor din plastic. De la cele mai înalte vârfuri muntoase până în adâncurile oceanelor, polietilena și alte materiale sintetice poluante persistă timp de secole deoarece au fost concepute să fie extrem de durabile și rezistente.
Cu toate acestea, o inovație recentă realizată de o echipă de ingineri chimiști de la Universitatea din Surrey, Marea Britanie, oferă o nouă perspectivă promițătoare asupra economiei circulare a materialelor.
Cercetătorii au creat un polimer revoluționar, numit poli 1,2-ditiolan, capabil să se descompună rapid într-un gaz atunci când este încălzit ușor și să se reasambleze singur pe măsură ce se răcește.
Spre deosebire de plasticele convenționale, care necesită temperaturi de peste 200 de grade Celsius pentru a începe degradarea și generează adesea deșeuri secundare periculoase, noul material supus încălzirii trece direct din stare solidă în stare gazoasă prin sublimare la doar aproximativ 90 de grade Celsius.
Structura chimică a polimerului se bazează pe compusul 1,2-ditiolan, o moleculă inelară formată din carbon, hidrogen și doi atomi de sulf conectați, scrie ScienceAlert.
Legăturile reversibile ale sulfului permit depolimerizarea repetată a materialului. În plus, acest proces inedit de vaporizare permite o reciclare extrem de eficientă: în cadrul experimentelor, cercetătorii au reușit să separe impuritățile și aditivii, cum ar fi coloranții chimici, dintr-o singură etapă termică simplă.
Pentru a-și demonstra utilitatea practică, savanții au aplicat polimerul pe o hârtie de filtru, oferindu-i un strat protector impermeabil.
Prin simpla încălzire a hârtiei, învelișul de plastic s-a vaporizat complet, redând hârtiei capacitatea inițială de absorbție a apei, în timp ce gazul rezultat s-a reconstituit rapid într-un solid gata de reutilizare.
Deși acest plastic special nu va înlocui ambalajele obișnuite de unică folosință și nici nu va rezolva peste noapte problema globală a deșeurilor, descoperirea demonstrează un principiu chimic complet nou.
Aplicațiile sale viitoare s-ar putea extinde spectaculos în domeniul acoperirilor industriale de protecție împotriva coroziunii și umezelii, precum și în sectorul biomedical, pentru fabricarea de adezivi chirurgicali, lentile de contact respirabile sau nanoparticule capabile să elibereze medicamente direct la nivelul țesuturilor bolnave.
Studiul a fost publicat în revista Macromolecules.
Cum au transformat doi antreprenori tone de plastic în școli pentru mii de copii
Microplasticele ajung chiar și la 2.000 de metri sub suprafața oceanului, arată un nou studiu
Un crab a supraviețuit într-o sticlă de plastic pe mare timp de două luni
Ceaiul ar putea conține miliarde de particule de microplastice