Vântureii de seară migrează între zonele de reproducere din Europa de Est și Asia Centrală și cele de iernare din Africa. Pentru mult timp, cercetătorii au știut unde își petrec vara și unde ajung iarna, dar nu știau exact ce se întâmplă în timpul călătoriei dintre cele două regiuni.
Datele obținute cu ajutorul emițătoarelor satelitare au oferit în cele din urmă un răspuns. În februarie și martie, păsările ajung în aceeași zonă din centrul Angolei, unde se adună în număr atât de mare încât cerul pare să se întunece.
În 2019, cercetătorii au ajuns pentru prima dată în locul indicat de traseele satelitare și au descoperit un uriaș loc de înnoptare. L-au numit „Falcopolis”.
Vânturelul de seară (Falco vespertinus) este o pasăre răpitoare de talie mică, dar comportamentul său social este neobișnuit pentru un răpitor. În sezonul de reproducere poate forma colonii, iar în timpul migrației și al iernării se adună în grupuri foarte mari.
Între 2009 și 2015, echipa condusă de ornitologul maghiar Péter Palatitz a montat emițătoare satelitare pe 28 de păsări. Datele au arătat că acestea traversează Marea Mediterană și Sahara într-un zbor care poate dura aproximativ cinci zile. În total, traseul dintre zonele de reproducere și cele de iernare poate ajunge la aproximativ 6.000 de mile, adică aproape 9.700 de kilometri.
În februarie și martie, înainte de întoarcerea spre nord, toate păsările urmărite au trecut prin aceeași zonă restrânsă din centrul Angolei. Palatitz a presupus că acolo trebuia să existe un loc uriaș de înnoptare. În 2019, cercetătorii au pornit în căutarea lui.
În a doua zi de căutări, echipa a ajuns la locul în care vântureii de seară veneau din toate direcțiile și se așezau în copaci. Stolurile erau atât de mari încât aproape acopereau cerul.
Păsările revin aici în fiecare an timp de aproximativ șase săptămâni, în februarie și martie. Falcopolis ocupă doar aproximativ 1,5 mile pătrate, adică mai puțin de 4 kilometri pătrați.
La apus, sute de mii de păsări se adună deasupra copacilor înainte de a coborî pentru noapte. Unele zboară la nivelul coroanelor, în timp ce altele se rotesc deasupra lor înainte să găsească un loc unde să se așeze.
Cercetătorii încă nu știu exact de ce vântureii aleg acest loc.
Falcopolis se află într-o zonă înconjurată de râuri, iar copacii înalți oferă numeroase locuri pentru înnoptare. Agricultura nu este foarte intensă, iar în perioada în care păsările ajung aici apare și o sursă importantă de hrană: termitele înaripate.
Aceste insecte ies din sol în cantități foarte mari și oferă păsărilor hrană într-un timp scurt. După perioada de hrănire, vântureii își pot crește greutatea cu 20–30%, acumulând rezerve pentru călătoria spre nord și pentru traversarea Saharei.
Una dintre ipotezele cercetătorilor este că viața în grup le-ar putea ajuta să găsească roiurile de insecte, care apar greu de anticipat. Echipa a observat și că păsările regurgitează seara pelete care conțin resturi de termite. Cercetătorii vor să afle dacă acest comportament le-ar putea oferi celorlalte păsări indicii despre locurile în care există hrană. Deocamdată, este doar o ipoteză.
Numărul exact nu este cunoscut.
Populația globală a vânturelului de seară a fost estimată la cel mult aproximativ 400.000 de exemplare, însă Péter Palatitz spune că este posibil să fi văzut până la un milion de păsări în aer la Falcopolis. Această cifră este o estimare personală, nu rezultatul unei numărători exacte.
Numărarea unui stol atât de mare aflat în zbor este extrem de dificilă. De aceea, echipa încearcă să estimeze populația în funcție de suprafața ocupată de păsări și de capacitatea copacilor în care acestea se adăpostesc.
Dacă metoda funcționează, Falcopolis ar putea deveni un punct important pentru monitorizarea unei specii care, în restul anului, este răspândită pe o suprafață uriașă și greu de urmărit.
Faptul că atât de multe păsări depind de o suprafață atât de mică le face vulnerabile.
În Angola, vântureii de seară sunt vânați pentru hrană. Cercetătorii au estimat că zeci de mii de exemplare pot fi ucise anual. Habitatul lor este amenințat și de folosirea pesticidelor, care poate reduce insectele de care depind păsările, dar și de tăierea copacilor pentru lemn de foc.
Localnicii au început însă să se implice în protejarea păsărilor. În jurul zonei au fost organizate activități educaționale, iar oamenii participă la monitorizare și la măsuri de conservare. Într-una dintre comunități, copiii au format chiar o echipă de fotbal numită Mungo Falcons și folosesc meciurile pentru a vorbi despre protejarea păsărilor.
O specie care migrează pe mii de kilometri între Europa, Asia și Africa ajunge, astfel, să depindă în fiecare an, timp de aproximativ șase săptămâni, de o zonă de doar câțiva kilometri pătrați.
Descoperirea Falcopolis le oferă cercetătorilor ceva ce nu aveau înainte: un loc precis în care pot studia o parte esențială din viața acestei specii și pot încerca să o protejeze.
Vânturelul de seară (Falco vespertinus) poate parcurge aproximativ 6.000 de mile, adică aproape 9.700 de kilometri, între zonele de reproducere și cele de iernare.
Falcopolis ocupă aproximativ 1,5 mile pătrate, adică mai puțin de 4 kilometri pătrați.
Păsările revin la Falcopolis timp de aproximativ șase săptămâni, în februarie și martie.
Péter Palatitz estimează că ar putea fi văzut până la un milion de vânturei de seară în aer deasupra Falcopolis, dar numărul exact al păsărilor care se adună acolo nu este încă cunoscut.
Surse:
https://www.nationalgeographic.com/animals/article/falcons-migration-angola-falcopolis
Imaginile modificate cu Inteligența Artificială pot compromite monitorizarea speciilor de păsări
Test de cultură generală. Care pește iese din apă pentru a vâna păsări?
O pictură veche de 400 de ani a surprins liliecii mâncând păsări înainte ca știința să o facă