În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, orașe industriale precum Birmingham, Londra și Manchester au cunoscut o creștere rapidă a populației și a activității economice, dar și tensiuni sociale tot mai vizibile. În unele cartiere muncitorești au apărut bande de stradă formate în principal din adolescenți și tineri.
Aceste găști au fost implicate în furturi, agresiuni și conflicte teritoriale. Nu erau însă imperii criminale conduse de personaje asemănătoare familiei Shelby din serialul Peaky Blinders.
Imaginea lor actuală a fost remodelată de cultura populară, care a combinat realitatea unor bande victoriene cu trăsăturile organizațiilor criminale apărute mai târziu.
Apariția acestor bande trebuie înțeleasă în contextul transformărilor sociale provocate de industrializare. Dezvoltarea fabricilor a atras un număr mare de oameni în orașe, însă locuințele, serviciile publice și infrastructura nu au ținut pasul cu această creștere.
Numeroși tineri trăiau în cartiere aglomerate, munceau de la vârste fragede și aveau puține posibilități de petrecere a timpului liber. În acest mediu, găștile puteau oferi apartenență, protecție și prestigiu în interiorul comunității.
Sărăcia nu explică însă singură apariția lor. Istoricul Andrew Davies, care a cercetat bandele de tineri din Manchester și Salford între 1870 și 1900, arată că rivalitățile teritoriale, cultura masculinității și dorința de afirmare au avut, de asemenea, un rol important.
Aceste bande erau mai curând grupuri locale și instabile decât structuri criminale sofisticate. Unele se ocupau cu furturi, agresiuni și pariuri ilegale, însă activitatea lor principală rămânea adesea confruntarea cu bandele rivale.
Violența nu este o invenție modernă. La Manchester și Salford, membrii bandelor cunoscute sub numele de „Scuttlers” purtau lupte de stradă în care foloseau pumnii, cuțitele și curelele cu catarame grele.
La Birmingham, membrii bandelor numite generic „Peaky Blinders” atacau rivali, polițiști și persoane considerate vulnerabile. În 1897, polițistul George Snipe a fost lovit în cap cu o cărămidă în timpul unei confruntări și a murit din cauza rănilor. Istoricul Carl Chinn a documentat și alte agresiuni grave, inclusiv atacuri cu cuțite și catarame.
Prin urmare, ar fi greșit să prezentăm aceste bande drept aproape inofensive. Diferența față de organizațiile criminale din secolul XX nu consta în absența brutalității, ci în dimensiunea și structura activităților lor. Găștile victoriene nu controlau, în general, rețele internaționale și nici afaceri ilegale comparabile cu cele dezvoltate ulterior.
Frații Cortesi, organizația condusă de Charles Sabini și Hoxton Mob, care au disputat controlul asupra caselor de pariuri și hipodromurilor, aparțin în principal perioadei de după Primul Război Mondial, nu epocii victoriene. Frații Kray și banda Richardson au activat mult mai târziu, în anii 1950 și 1960.
Bandele aveau un impact real asupra vieții urbane, mai ales în cartierele în care își apărau teritoriul și atacau grupurile rivale. Presa relata uneori aceste incidente în termeni alarmanți, ceea ce putea amplifica impresia existenței unei amenințări extinse.
Autoritățile le tratau în principal ca pe o problemă de ordine publică. Poliția urmărea agresiunile, furturile și tulburările de stradă, nu destructurarea unor imperii criminale comparabile cu cele din perioada interbelică.
Nu toate bandele victoriene erau însă identice. Organizația londoneză Forty Elephants, formată din femei și specializată în furturi din magazine, a demonstrat un grad mai ridicat de continuitate și organizare decât multe dintre găștile masculine de cartier.
Serialul Peaky Blinders a transformat o denumire istorică într-o poveste despre o familie care conduce o vastă afacere criminală după Primul Război Mondial. Familia Shelby este fictivă, iar adevărații Peaky Blinders au fost activi mai ales în anii 1890 și la începutul secolului XX.
Nici povestea lamelor de ras cusute în cozorocul șepcilor nu este susținută de dovezi solide. Lamele de ras de unică folosință erau o noutate costisitoare în perioada respectivă. În schimb, există mărturii despre folosirea curelelor cu catarame drept arme.
Adevărații Peaky Blinders puteau fi eleganți și extrem de violenți, dar nu erau strategi politici și oameni de afaceri cu influență internațională. Puterea atribuită familiei Shelby aparține ficțiunii.
Declinul bandelor victoriene nu a avut o singură cauză. Consolidarea poliției, extinderea educației și apariția cluburilor pentru tineri au oferit alternative vieții de stradă. În Manchester, cluburile pentru băieți și fotbalul organizat au contribuit la diminuarea fenomenului „scuttling”.
Unele găști au dispărut, iar altele au fost înlocuite de organizații adaptate noilor surse de venit ilegal. La Birmingham, Peaky Blinders și-au pierdut influența înainte ca lumea criminală din perioada interbelică să fie dominată de Birmingham Boys, conduși de Billy Kimber.
Bandele Angliei victoriene au fost o prezență reală și uneori brutală. Mitul modern nu constă în existența violenței, ci în transformarea unor găști de cartier în organizații puternice, disciplinate și influente. Cultura populară le-a oferit lideri legendari și imperii criminale pe care documentele istorice nu le confirmă.
Termenul „Peaky Blinder” ar fi putut desemna, la un moment dat, nu o singură organizație, ci diferite găști sau tineri turbulenți din Birmingham. Numele ar putea proveni de la șepcile cu cozoroc și de la termenul local „blinder”, folosit pentru o persoană îmbrăcată izbitor, nu de la presupusele lame cusute în șepci.
Surse:
https://www.nationalarchives.gov.uk/education/resources/victorian-crime/
https://www.smithsonianmag.com/history/who-were-real-peaky-blinders-180973328/
https://www.liverpool.ac.uk/history/research/research-projects/gangs-in-urban-britain/
Cum a ajuns o monedă feniciană veche de 2.000 de ani în casieria unui șofer de autobuz din Anglia?
Locul de veci al unui viking legendar ar fi fost descoperit în Anglia