„Marc Aureliu al Ţării Româneşti”, unul dintre cei mai culţi domni ai noştri

Autodeclarat fiu natural al lui Basarab Ţepeluş şi al Neagăi din Hotărani, soţia marelui vornic Pârvu Craiovescu, în a cărui familie a crescut, a primit o educaţie aleasă de la călugărul Macarie de la Bistriţa, patriarhul Nifon, refugiat la curtea Craioveştilor, şi Maxim Brancovič, reuşind să cunoască bine mai multe limbi de circulaţie europeană, dar şi greaca, slavona sau latina.

• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma
• Prima „hartă biblică” încă influențează modul în care percepem granițele

A participat, se pare, alături de Macarie, la tipărirea Liturghierului slavon (1508), a Octoihului (1510) şi a Tetraevangheliarului (1512), primele de acest gen din Ţara Românească. După o serie de călătorii în Ungaria, Austria sau Imperiul Otoman, a revenit în ţară unde a primit mai multe dregătorii, ajungând până la cele de mare postelnic (decembrie 1501 – 19 iunie 1509) şi mare comis (24 aprilie 1510 – 28 noiembrie 1511). S-a căsătorit cu fiica despotului sârb Iovan Brancovič, Elena [Despina Miliţa], în 1504, cu care a avut şase copii: Ion, Petre şi Anghelina, morţi înainte de vreme, Teodosie, Ruxandra şi Stana.

A obţinut tronul cu ajutorul bey-ului de Nicopole, după înfrângerea şi uciderea lui Vlad cel Tânăr (23 ianuarie 1512). Pentru a căpăta legitimitate în faţa supuşilor şi-a însuşit supranumele de „Basarab”, intrând astfel, după opinia lui, în familia domnitoare cu drept de a pretinde tronul. După încoronarea de la Bucureşti, din 8 februarie 1512, Neagoe Basarab „luo coroana şi scaunul a toată Ţara Rumânească” (Gavril Protul), primul său act oficial păstrat a fost emis la 20 februarie 1512, aici regăsindu-se deja titulatura domnească „Io Basarab voievod şi domn”.

Domnia sa a fost una destul de fructuoasă, „au domnit cu bună pace, până au murit în domnie” (Istoria Ţării Româneşti), preocupările sale diverse au vizat, în special, dezvoltarea economică prin măsuri luate în domeniul comerţului, reorganizarea armatei şi, mai ales, sprijinirea culturii. Acestea au dus la o substanţială creştere demografică, a veniturilor şi la o sensibilă ridicare a nivelului de trai.

Neagoe Basarab a întreţinut relaţii bune cu vecinii şi cu Papalitatea, a dus o politică filo-otomană, plătind tributul regulat şi având grijă să nu deranjeze prin ceva, conştient că numai aşa va evita mazilirea sau sfârşitul predecesorilor săi. Relaţiile cu Moldova n-au fost, însă, dintre cele mai bune, el sprijinind mai mulţi pretendenţi la tronului acestei ţări.

Susţine apariţia Evangheliarului conceput de Macarie şi Viaţa patriarhului Nifon a lui Gavril Protul – care relatează şi despre activitatea a patru domni munteni: Radu cel Mare, Mihnea cel Rău, Vlad cel Tânăr şi Neagoe Basarab – şi scrie sau dispune întocmirea operei Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie (1517 – 1521), „monument de literatură, politică, filozofie şi elocvenţă” (B. P. Hasdeu). Ctitoreşte biserica mănăstirii Curtea de Argeş, biserica Sf. Gheorghe şi cea a Mitropoliei din Târgovişte.

Cel care a fost supranumit „Marc Aureliu al Ţării Româneşti, principe, artist şi filosof” (B. P. Hasdeu), „domn cu apucături împărăteşti” (Nicolae Iorga) sau „unul dintre cei mai culţi domni ai noştri din vechime” (Ioan Bogdan), s-a prăpădit după o lungă şi grea suferinţă, fiind înmormântat la Argeş.

Sursa: Enciclopedia României

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii ale zilei de 15 septembrie:

1701 – A încetat din viaţă poetul francez Edme Boursault („Lettres nouvelles”, culegere de anecdote, fabule şi epigrame cu care a avut un imens succes) (n. 1638)

1789 – S-a născut scriitorul american James Fenimore Cooper („Ultimul mohican”, „Vânătorul de cerbi”) (m. 14 septembrie 1851)

1860 – A apărut la Iaşi revista săptămânală ştiinţifică şi literară „Ateneul român”.

1890 – S-a născut romanciera Agatha Christie (Agatha Clarissa Miller); a scris peste 80 de romane, 14 piese de teatru, la care se adaugă scrierile publicate cu pseudonimul Mary Westmacott (“Moarte pe Nil”, “Misterul vasului albastru”) (m. 12 ianuarie 1976).

1894 – S-a născut regizorul francez de film Jean Renoir, reprezentant al realismului în cinematografie („Iluzia cea mare”, „Fluviul”, „Omul din sud”) (m. 12 februarie 1979).

1901 – S-a născut inginerul Elie Carafoli, creatorul şcolii româneşti de aerodinamică, membru al Academiei Române (m. 24 octombrie 1983).

1914 – S-a născut scriitorul Adolfo Bioy Casares, unul dintre reprezentanţii de seamă ai literaturii fantastice argentiniene (m. 8 martie 1999).

1938 – A încetat din viaţă Thomas Clayton Wolfe, scriitor şi critic literar american („Legenda foamei unui tânăr”, „Plasa şi stânca”) (n. 3 octombrie 1900)

1945 – A încetat din viaţă compozitorul austriac Anton von Webern; lucrările sale instrumental-orchestrale au influenţat muzica de avangardă a celei de-a doua jumătăţi a secolului al XX-lea (n. 3 decembrie 1883).

1953 – A încetat din viaţă, la San Francisco, Erich Mendelsohn, arhitect american de origine germană, promotor al arhitecturii moderne, de orientare expresionistă (n. 21 martie 1887 – Allenstein, Germania).

1982 – A încetat din viaţă Prinţesa Grace de Monaco, fost star la Hollywood, purtând numele Grace Kelly (n. 12 noiembrie 1928).

1992 – A încetat din viaţă Anda Călugăreanu, actriţa şi interpretă de muzică uşoară (n. 24 octombrie 1946).

1997 – A încetat din viaţă pictorul, graficianul, designerul, scenograful şi sculptorul monumentalist Ion Biţan. Este creatorul Trofeului emblematic al Premiilor UNITER. (n. 23 august 1924)

2008 – Richard Wright, clăparul trupei Pink Floyd şi membru fondator al acesteia, a murit. Wright a fost unul dintre compozitorii a cinci piese de pe albumul „Dark Side of the Moon”, lansat în 1973 şi care a stat 14 ani în topul Billboard a celor mai vândute 200 de albume, fiind astfel unul dintre cele mai de succes materiale discografice ale tuturor timpurilor. (n. 1943)

2009 – A încetat din viaţă actorul Nicu Constantin, cunoscut pentru rolurile din „Alo, aterizează străbunica” (1981), „Secretul lui Bachus” (1983), „Grăbeşte-te încet” (1981), „Ora zero” (1979) (n. 31 iulie 1939).