Cum ne schimbă rețelele sociale modul în care ne amintim trecutul

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Nu am fotografiat, filmat și arhivat niciodată atât de mult ca în prezent. Cu toate acestea, existența unei arhive digitale uriașe nu garantează că păstrăm în minte mai multe detalii despre experiențele trăite.

Fotografiile ne pot ajuta să revedem un eveniment, dar ne pot și orienta atenția către o parte foarte restrânsă a lui.

Rețelele sociale adaugă încă un filtru: selectăm ce merită publicat, platformele decid ce conținut readuc în fața noastră, iar reacțiile celorlalți pot influența importanța pe care o acordăm unor momente.

Fotografiem ca să nu uităm. Dar ce reținem?

Unul dintre cele mai cunoscute experimente despre fotografiere și memorie a fost realizat de Linda Henkel, cercetătoare la Fairfield University, nu la Universitatea Stanford.

Participanții au vizitat un muzeu și au primit instrucțiunea de a observa unele obiecte și de a fotografia altele. La testele realizate ulterior, obiectele fotografiate integral au fost recunoscute mai greu, iar participanții și-au amintit mai puține detalii și informații despre locul în care le văzuseră. Fenomenul a primit numele de „efect de deteriorare a memoriei prin fotografiere”.

Rezultatul nu înseamnă că orice fotografie produce uitare. În același studiu, atunci când participanții măreau intenționat un detaliu al obiectului înainte să-l fotografieze, efectul negativ dispărea. Alte cercetări au obținut rezultate diferite în funcție de libertatea de a alege ce fotografiem, de atenția acordată cadrului și de posibilitatea de a revedea imaginile.

Fotografierea automată a fiecărui moment și realizarea atentă a unei imagini nu sunt, așadar, activități cognitive identice.

Telefonul nu „ține minte” pur și simplu în locul nostru

O explicație propusă este externalizarea memoriei: atunci când știm că informația este păstrată în altă parte, putem investi mai puțin efort în memorarea ei. Acest proces seamănă cu „efectul Google”, prin care oamenii tind să rețină mai ușor unde găsesc o informație decât informația propriu-zisă.

Nu este însă corect să numim fotografierea experiențelor „efectul Google extins”. Sunt fenomene înrudite, dar distincte, iar mecanismul fotografierii nu este pe deplin stabilit. Unele experimente au observat o memorie mai slabă chiar și atunci când participanții știau că fotografiile urmau să fie șterse, ceea ce sugerează că simpla externalizare nu explică totul.

Fragmentarea atenției și concentrarea asupra realizării fotografiei pot contribui și ele la diferențele de memorie.

Ce se întâmplă când documentăm o experiență

Într-o serie de experimente publicată în 2018, participanții au urmărit prezentări sau au făcut un tur, în timp ce unii fotografiau, notau ori distribuiau experiența, iar alții doar o urmăreau.

Cei care au folosit mijloace de documentare au obținut, în medie, rezultate mai slabe la testele ulterioare de memorie. Diferența a apărut inclusiv atunci când materialul nu fusese publicat pe rețelele sociale. Cercetătorii nu au constatat însă că participanții s-ar fi simțit mai puțin implicați sau că s-ar fi bucurat mai puțin de experiență.

Studiul nu demonstrează că postarea online ne face să uităm fiecare moment, ci că efortul de a înregistra și transmite o experiență poate modifica felul în care o codificăm în memorie.

Platforma devine un arhivar selectiv

Memoria autobiografică nu este o înregistrare fidelă a trecutului. De fiecare dată când ne amintim un eveniment, îl reconstruim folosind detaliile disponibile, interpretările actuale și indiciile oferite de mediul în care ne aflăm.

Rețelele sociale furnizează asemenea indicii, dar numai pentru momentele care au fost fotografiate și publicate. Ceea ce a rămas în afara cadrului sau nu a părut suficient de interesant pentru audiență are mai puține șanse să reapară în arhiva platformei.

Acest lucru nu dovedește că uităm automat tot ce nu am postat. Înseamnă că platforma ne expune repetat unei selecții publice a trecutului nostru. Cu timpul, fotografiile, descrierile și reacțiile primite se pot integra în felul în care relatăm evenimentele respective.

Nostalgia digitală și întoarcerea la postările vechi

Un studiu suedez publicat în 2023 a analizat 36 de interviuri realizate în 2012, 2017 și 2022. Cercetătorii au urmărit același grup inițial, dar numai 11 participanți au luat parte la ultimele două etape.

Interviurile indică o schimbare de la publicarea frecventă a conținutului cotidian la revizitarea fotografiilor și postărilor mai vechi. Unii participanți comparau Facebook Memories cu deschiderea unui jurnal, iar revederea postărilor îi ajuta să-și amintească persoane, locuri și etape ale vieții.

Studiul nu demonstrează însă că utilizarea intensă a rețelelor sociale îi determină pe toți oamenii să trăiască în trecut. Este o cercetare calitativă, realizată pe un eșantion redus, care descrie schimbarea obiceiurilor unui anumit grup.

Nostalgia este și un produs

Facebook, Instagram, Google Photos și sistemele de operare ale telefoanelor readuc automat fotografii și postări din trecut. Astfel, platforma nu mai este doar un loc de depozitare, ci intervine în momentul și forma în care trecutul reapare.

Selecția poate produce bucurie și poate reface legături cu oameni importanți. Poate însă reactiva și despărțiri, pierderi sau perioade dureroase. Algoritmul nu cunoaște întotdeauna semnificația actuală a unei fotografii.

Este rezonabil să spunem că nostalgia poate susține implicarea utilizatorilor și, indirect, interesele comerciale ale platformelor. Cercetările citate nu demonstrează însă că fiecare funcție de tip „Amintiri” a fost creată exclusiv pentru profit. Ceea ce putem afirma este că o companie selectează și prezintă fragmente din trecutul nostru într-un mediu construit pentru a ne menține atenția.

Repetarea informațiilor poate crea amintiri false

Expunerea la informații false poate modifica memoria, mai ales atunci când materialele sunt plauzibile, conțin imagini sau confirmă convingeri existente. O metaanaliză publicată în 2024 a constatat că, după expunerea la știri fabricate, o parte dintre participanți au raportat amintiri despre evenimente care nu avuseseră loc.

Aceasta nu înseamnă că orice informație repetată în feed este automat transformată într-o amintire personală. Oamenii pot confunda însă sursa unei informații sau pot ajunge să creadă că au mai întâlnit, văzut ori chiar trăit un anumit eveniment.

Cum ne putem proteja memoria

Nu fotografiile sunt problema, ci felul în care le facem. O imagine realizată după ce am privit cu adevărat locul poate păstra un detaliu pe care timpul l-ar șterge. Atunci când însă încercăm să surprindem fiecare secundă, atenția se mută de la experiență la telefon. Rămânem cu multe imagini, dar cu mai puține amănunte pe care să ni le amintim fără ajutorul lor.

Știați că?

În experimentul desfășurat într-un muzeu, participanții care au fotografiat un detaliu folosind funcția de apropiere nu au prezentat aceeași scădere a memoriei ca aceia care au fotografiat obiectul în întregime.

Într-o serie de experimente din 2018, persoanele care au fotografiat, au notat sau au distribuit o experiență au obținut rezultate cu aproximativ 10% mai slabe la testele de memorie.

O metaanaliză despre efectele știrilor false a constatat că aproape 40% dintre participanți au raportat cel puțin o amintire falsă după expunerea la evenimente inventate.

Fotografiile pot păstra un moment, dar și modifica felul în care ni-l amintim: cu timpul, imaginea poate deveni principalul reper, iar detaliile rămase în afara cadrului pot fi mai greu de recuperat.

Surse:

https://www.cambridge.org/core/journals/memory-mind-and-media/article/fake-memories-a-metaanalysis-on-the-effect-of-fake-news-on-the-creation-of-false-memories-and-false-beliefs/B6A66A305AFD6724E1C1C56A68BB5CF2

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9296013/

https://collaborate.princeton.edu/en/publications/media-usage-diminishes-memory-for-experiences/

https://digitalcommons.fairfield.edu/psychology-facultypubs/26/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cât costă și cum funcționează gadgetul pentru dependenții de rețele sociale?

Viața secretă a rechinilor a fost dezvăluită: cultivă rețele sociale surprinzătoare

Un videoclip în care apare o ,,creatură extraterestră” i-a speriat pe utilizatorii unei reţele sociale

Accesul copiilor la rețelele sociale ar putea fi restricționat în Uniunea Europeană