De ce este atât de greu să slăbești după ce ai ajuns la obezitate?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Una din opt persoane la nivel mondial trăiește cu obezitate, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. Deși există numeroase programe de educație nutrițională, tratamente și strategii pentru scăderea în greutate, pentru multe persoane este dificil să slăbească și să își mențină rezultatele. Un nou studiu subliniază că una dintre explicații ar putea fi ascunsă în sistemul imunitar.

Cercetătorii japonezi au descoperit, în experimente pe șoareci, că anumite celule imunitare din țesutul adipos pot păstra o „memorie” biologică a obezității, care îngreunează ulterior pierderea în greutate. Rezultatele au fost publicate în revista Science Translational Medicine, potrivit MedicalXpress.

Celulele respective, numite macrofage ale țesutului adipos, au un rol important în menținerea sănătății țesutului gras. Printre funcțiile lor se numără eliminarea celulelor moarte, un proces esențial pentru buna funcționare a organismului.

Pentru studiu, șoarecii au primit timp de 12 săptămâni o dietă bogată în grăsimi, până când au devenit obezi. Ulterior, alimentația lor a fost schimbată timp de șase săptămâni cu una săracă în grăsimi.

Cercetătorii au observat că animalele care au slăbit cel mai puțin aveau niveluri mai scăzute ale unei proteine numite CWC22 în aceste celule imunitare. Experimentele ulterioare au arătat că lipsa genei responsabile de producerea acestei proteine afectează capacitatea macrofagelor de a elimina celulele moarte din țesutul adipos.

Problema are și o consecință asupra arderii grăsimilor. Macrofagele sănătoase eliberează inosină, o substanță care transmite celulelor adipoase semnalul de a descompune grăsimea stocată. Atunci când mecanismul de „curățare” este afectat, este produsă mai puțină inosină, iar arderea grăsimilor încetinește.

Mai mult, aproximativ 52% dintre genele care suferiseră modificări asociate obezității în aceste celule au rămas modificate chiar și după ce șoarecii au slăbit. Rezultatul sugerează existența unei forme de „memorie” celulară a obezității.

Cercetătorii au reușit însă să corecteze una dintre modificări folosind o intervenție genetică sintetică. Astfel, funcția de eliminare a celulelor moarte a fost restabilită, nivelul de inosină a crescut, iar șoarecii au început din nou să piardă grăsime.

Pentru a vedea dacă mecanismul ar putea avea relevanță și pentru oameni, echipa a analizat probe de țesut de la persoane slabe și de la persoane cu obezitate. Celulele imunitare ale celor cu obezitate prezentau niveluri mai reduse de CWC22.

Descoperirile ar putea contribui, în viitor, la dezvoltarea unor tratamente care să țintească mecanismele celulare ce fac slăbirea mai dificilă. Deocamdată, însă, rezultatele provin din experimente pe animale și nu demonstrează că același mecanism explică dificultățile de scădere în greutate la oameni.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Studiu: Unele persoane cu obezitate au valori ale colesterolului și tensiunii similare cu cele ale persoanelor normoponderale

De ce unii oameni reacționează mai bine la medicamentele pentru obezitate?

Piața tratamentelor anti-obezitate pășește într-un 2026 „decisiv”

Sucul de roșii și soia reduce inflamația la adulții cu obezitate