Femelele broaștelor de copac suferă de „paralizia alegerii” atunci când sunt curtate de prea mulți masculi

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Femelele broaștelor de copac suferă de „paralizia alegerii” atunci când sunt curtate de prea mulți masculi. Cum ți-ai cunoscut partenerul? Poate v-ați privit într-o încăpere aglomerată, v-ați găsit pe o aplicație de dating sau v-a făcut cunoștință un prieten comun. În lumea broaștelor de copac, masculii își folosesc strigătele pentru a impresiona femelele. Însă alegerea unui partener pare să depindă și de alți factori, nu doar de calitatea strigătului.

Cercetătorii au studiat modul în care femelele broaștelor de copac Hyla chrysoscelis își aleg un partener, folosind strigăte înregistrate ale masculilor și modificând numărul acestora în fiecare experiment. Au putut schimba și zgomotul de fundal pentru a vedea dacă femelele întâmpină dificultăți mai mari atunci când mediul este mai aglomerat auditiv. Cercetările anterioare arătaseră că femelele preferă masculii cu strigăte mai lungi, astfel că durata a devenit un element esențial al experimentului.

„Acest experiment a fost realizat cu broaște arboricole sălbatice pe care le-am adus în laborator. Am colectat femelele și masculii în amplexus (poziția de împerechere, n.r.) din mai multe zone de teren, astfel încât toți indivizii aveau experiență anterioară în acest context. Aceste experiențe anterioare nu par însă să fie deosebit de importante pentru deciziile privind alegerea partenerului în acest sistem”, a declarat pentru IFLScience dr. Claire Hemingway, profesoară asistentă la Universitatea din Tennessee (SUA) și autoarea studiului.

Femelele broaștelor de copac suferă de „paralizia alegerii” atunci când sunt curtate de prea mulți masculi. Cum se desfășoară totul?

În mod obișnuit, femela trebuie să asculte, să proceseze și să compare strigătele mai multor masculi. Situația devine mai dificilă atunci când mai mulți masculi strigă simultan, iar sunetele se suprapun. În experimente, femelele au trebuit să aleagă dintre un strigăt-țintă lung și unul, trei sau șapte strigăte mai scurte, care distrăgeau atenția.

Cu cât creștea numărul opțiunilor, cu atât femelele erau mai puțin predispuse să aleagă masculul-țintă, deși strigătul lung era ales în continuare mai des decât ar fi fost de așteptat întâmplător.

„Una dintre cele mai surprinzătoare descoperiri a fost importanța relativă a numărului de opțiuni în comparație cu zgomotul de fundal. Ne așteptam ca ambii factori să influențeze procesul de decizie al femelelor și anticipam că ar putea interacționa în moduri complexe”, a explicat Hemingway.

„În schimb, tiparul dominant a fost că numărul opțiunilor a avut cel mai puternic efect asupra performanței. Pe măsură ce numărul partenerilor potențiali creștea, femelele deveneau mai puțin precise, aveau nevoie de mai mult timp pentru a decide și erau mai predispuse să amâne alegerea”, explică cercetătoarea.

Consecințe importante asupra succesului reproductiv

Timpul de decizie a crescut de la 114,4 secunde în experimentele cu două opțiuni la 128 de secunde în cele cu patru opțiuni și la 162 de secunde în cele cu opt opțiuni. În condiții zgomotoase, femelele au decis mai repede în experimentele cu două și patru opțiuni, dar mai lent în cele cu opt.

„Din perspectiva femelei, supraîncărcarea alegerii ar putea conta deoarece alegerea partenerului poate avea consecințe importante asupra succesului reproductiv. Femelele obțin beneficii genetice pentru urmașii lor alegând masculi cu strigăte mai atractive, astfel încât orice factor care le afectează capacitatea de a face diferența dintre partenerii potențiali ar putea influența aceste beneficii”, a spus Hemingway.

În ansamblu, rezultatele sugerează că prea multe opțiuni pot fi un dezavantaj: femelele au decis mai greu, au ales mai rar semnalul-țintă și au devenit mai predispuse să nu aleagă deloc.

„Deciziile animalelor sunt influențate nu doar de calitatea opțiunilor disponibile, ci și de numărul acestora și de mediul senzorial în care trebuie luate deciziile. Animalele, asemenea oamenilor, dispun de resurse cognitive și perceptive limitate, iar aceste constrângeri pot deveni deosebit de importante în medii complexe”, a concluzionat Hemingway.

Studiul a fost publicat în revista iScience.

Vă recomandăm să citiți și:

Aceasta este dovada că o arahnidă este și prădătoare, nu doar necrofagă

Test de cultură generală. Se înțeleg păsările între ele chiar dacă sunt specii diferite?

O adevărată hartă a comorilor: Cercetătorii dezvăluie unde se ascund zăcămintele de pământuri rare

O singură zi de atacuri asupra rafinăriilor de petrol din Iran a eliberat la fel de mult dioxid de sulf ca o erupție vulcanică