Grăsimea corporală a fost privită mult timp ca un inamic, iar rețelele sociale promovează constant ideea unui corp cât mai definit și cu un procent minim de grăsime. Însă organismul are nevoie de țesut adipos pentru numeroase funcții esențiale, iar reducerea acestuia la niveluri extreme poate avea consecințe serioase asupra sănătății.
„Trebuie să ne apreciem grăsimea. Are un rol biologic atât de important”, spune Elif Oral, endocrinolog și profesor de medicină la Universitatea Michigan, citat de BBC.
Atunci când consumăm mai multe calorii decât utilizăm, celulele adipoase, numite adipocite, depozitează surplusul sub formă de lipide. Dar țesutul adipos nu este doar un rezervor pasiv de energie. El funcționează ca un organ care contribuie la reglarea mai multor procese din organism.
Celulele adipoase produc hormoni, inclusiv leptina, care transmite creierului informații despre rezervele energetice ale organismului. Atunci când energia disponibilă este suficientă, organismul își poate concentra resursele asupra unor procese precum reproducerea și răspunsul imunitar.
Grăsimea contribuie și la menținerea temperaturii corporale. Țesutul adipos alb stochează energie și oferă izolație, în timp ce grăsimea brună și cea bej conțin celule care consumă energie pentru a produce căldură.
Când procentul de grăsime scade foarte mult, de exemplu din cauza restricției severe de calorii, organismul încearcă să economisească energie. Funcțiile imunitare pot fi afectate, iar în lipsa rezervelor energetice suficiente începe să fie descompusă masa musculară.
Pot apărea, de asemenea, probleme hormonale și reproductive. La bărbații care nu consumă suficientă energie pe termen lung, nivelul testosteronului poate scădea, împreună cu energia și performanța fizică. La unele femei foarte slabe, menstruația devine neregulată sau se poate opri.
În cazuri extreme, lipsa severă de țesut adipos poate contribui la afectarea organelor și poate pune viața în pericol, inclusiv în anorexia nervoasă.
Ca reper general, adulții sănătoși au aproximativ 10-20% grăsime corporală în cazul bărbaților și 20-29% în cazul femeilor, însă valorile diferă în funcție de persoană, sex, vârstă și alți factori. La sportivi, procentul poate fi mai mic.
Contează și locul în care este depozitată grăsimea. Grăsimea viscerală, acumulată în jurul organelor, este asociată cu inflamația, rezistența la insulină și un risc mai mare de diabet de tip 2.
Măsurarea exactă a procentului de grăsime necesită metode precum scanarea DEXA. Cântarele inteligente oferă doar estimări, influențate de nivelul de hidratare, iar indicele de masă corporală nu poate diferenția între grăsime și masă musculară.
Oamenii de știință au descoperit cum se repară singură retina afectată
De ce oamenii repetă afirmații în fiecare dimineață? Când pot ajuta și când nu fac aproape nimic
De ce sunt mamele din generația millennials atât de copleșite: muncă, copii și prea puțin timp
Cercetătorii au descoperit o nouă cauză a hipertensiunii arteriale și o cale de a o trata