40 de ani mai târziu, consecințele dezastrului nuclear de la Cernobîl încă nu sunt înțelese pe deplin

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

La 40 de ani de la dezastrul de la Cernobîl, particule radioactive minuscule rămân încă în sol, purtând o moștenire periculoasă.

Oamenii de știință au descoperit, cu ajutorul razelor X, că unele dintre aceste particule au rămas surprinzător de stabile, prinzând substanțe radioactive în interior în loc să le elibereze în mediu.

Exploziile care au devastat reactorul au eliberat cantități enorme de resturi, lăsând în urmă o contaminare care continuă să prezinte riscuri grave pentru sănătate. Chiar și după 40 de ani, particulele care măsoară doar 8 până la 50 de micrometri rămân foarte radioactive. Intrarea în zonele afectate necesită încă îmbrăcăminte de protecție.

Oamenii de știință au aruncat o privire mai atentă asupra acestor mici rămășițe și au avut parte de o descoperire surprinzătoare. Și-au păstrat o mare parte din structura internă originală, în ciuda deceniilor de expunere la mediu.

„Există trei clase ale acestor particule”, explică Tobias Weissenborn, fizician și doctorand la Universitatea Leibniz din Hanovra. „În primul rând, există particule care sunt chimic și fizic încă foarte asemănătoare cu dioxidul de uraniu din combustibilul nuclear. Apoi, există particule care sunt parțial sau complet închise sau complet fuzionate cu stratul lor de zirconiu.”

Dezastrul de la Cernobîl poartă o moștenire periculoasă

A doua categorie a apărut în timpul temperaturilor extreme atinse în interiorul reactorului. Pe măsură ce combustibilul nuclear s-a topit, s-a combinat cu zirconiu.

„Al treilea tip de particulă a fost creat atunci când moderatorul de grafit a luat foc”, adaugă Weissenborn.

În condiții normale de funcționare, moderatorul de grafit încetinește neutronii rapizi, ajutând la susținerea reacției nucleare în lanț. În timpul dezastrului, însă, grafitul s-a aprins și a continuat să ardă timp de zece zile.

Spre deosebire de materialele mai stabile, oxidul de uraniu este fragil din punct de vedere mecanic și se poate rupe cu ușurință în fragmente microscopice. Vântul poate transporta apoi aceste particule radioactive prin mediu, unde inhalarea lor prezintă pericole grave pentru sănătate.

Oamenii de știință încă nu înțeleg pe deplin de ce particulele radioactive de la Cernobîl se descompun la viteze diferite.

Pericole grave pentru sănătate

Pe măsură ce aceste materiale rezistă, ele pot produce mai multe forme de oxid de uraniu, ceea ce face dificil de prezis comportamentul lor pe termen lung.

Investigarea acestor modificări necesită echipamente excepțional de precise, inclusiv difracția cu raze X sincrotron. Aceasta dezvăluie aranjamentul atomilor în interiorul materialelor cristaline.

Descoperirea sugerează însă că cel puțin o parte din resturile radioactive produse de dezastrul de la Cernobîl sunt mai stabile din punct de vedere chimic decât credeau anterior cercetătorii.

Această stabilitate ar putea avea implicații importante asupra mediului. În loc să elibereze rapid substanțe radioactive, particulele par capabile să rețină produsele de fisiune în structurile lor.

Dacă acest comportament apare mai larg, ar putea ajuta la limitarea mișcării contaminanților radioactivi în solul și apa din apropiere, scrie ScienceDaily.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Au început lucrările de reparație la scutul de protecție de la Cernobîl, avariat în războiul din Ucraina

Mutații ADN au fost descoperite la copiii muncitorilor de la Cernobîl

Viermii de la Cernobîl nu sunt deloc afectați de radiații

40 de ani de la cel mai grav dezastru nuclear din istorie: Accidentul de la Cernobîl, momentul adevărului pentru Uniunea Sovietică