Fenomenul “apei moarte”, filmat pentru prima data

Acesta a povestit la intoarcerea din calatorie: “Nava nu mai raspundea la comenzi, fiind trasa inapoi de o forta misterioasa. Am facut foarte multe bucle pe traseu, de multe ori am intors, am incercat fel de fel de trucuri pentru a ma elibera de aceasta forta, insa fara nici un rezultat.” Cercetarile ulterioare au demonstrat ca efectul apei moarte intervine atunci cand intr-o anumita zona se suprapun mai multe straturi de apa cu un grad de salinitate diferit, modificandu-i densitatea. In zonele reci acest fenomen este frecvent, deoarece apa proaspata rezultata in urma topirii unui ghetar formeaza un strat subtire deasupra apei marine mai dense. Valurile care se formeaza dedesubt pot incetini mersul unei nave fara a lasa vreo urma vizibila.

• Simona Halep a coborât de pe podiumul celor mai bine plătite tenismene din istorie
• Informare meteorologică de ninsori, polei și viscol valabilă în toată țară

In prezent, cercetatorii francezi au recreat scenariul in laborator, reusind sa redea in premiera imagini video ale fenomenului. Analizarea efectului i-a ajutat pe acestia sa afle mai multe informatii despre modul in care acesta se formeaza si actioneaza asupra navelor. Fizicienii de la Universitatea din Lyon au observat ca un val ascuns in interfata straturilor poate urmari si incetini mersul unui vapor, fara a fi observat. Valul care se formeaza in interior urmareste vaporul, iar in momentul in care reuseste sa-l depaseasca incetineste mersul acestuia, formand un soi de baraj natural in calea acestuia. Efectul apei moarte a fost inteles destul de tarziu si demonstrat abia in prezent, deoarece formarea acestuia nu este vizibila. Exact asa cum au descris foarte multe persoane care au infruntat acest fenomen, suprafata apei este lina, iar vaporul isi incetineste viteza fara un motiv aparent.
“Valul creeaza o depresiune dedesubtul vaporului, care ii opreste miscarea”, lamureste unul dintre membrii echipei de cercetatori, Matthieu Mercier, pentru New Scientist.

Sursa: New Scientist