Timpul curge mai repede pe Marte. Timpul trece, în medie, cu 477 de milionimi de secundă mai repede pe Marte decât pe Pământ, un efect explicat de teoria relativității generale a lui Albert Einstein. Cercetătorii spun că această diferență va conta pentru viitoarele sisteme de navigație și de comunicații care ar putea acoperi interiorul Sistemului Solar.
Neil Ashby și Bijunath Patla, de la NIST (Institutul Național de Standarde și Tehnologie din SUA), au calculat diferența dintre cele două planete ținând cont de gravitația mai slabă de pe Marte, de viteza și forma ușor eliptică a orbitei sale, dar și de influența gravitațională a Soarelui, Pământului și Lunii. Rezultatul: timpul curge mai repede pe Marte.
Patla explică faptul că distanța lui Marte față de Soare și orbita sa excentrică amplifică variațiile de timp. Problema este complexă, implicând patru corpuri: Soarele, Pământul, Luna și Marte.
Relativitatea generală arată că ceasurile par să meargă mai repede sau mai încet în funcție de viteza și câmpul gravitațional în care se află. Fenomenul se numește dilatare a timpului și stă la baza paradoxului gemenilor: unul călătorește cu o navă aproape de viteza luminii, celălalt rămâne acasă, iar la întoarcere primul este mai tânăr. Timpul trece mai lent aproape de viteza luminii sau în câmpuri gravitaționale puternice, precum lângă o gaură neagră.
Marte orbitează Soarele mai lent decât Pământul deoarece este mai departe, iar asta ar încetini „ticăitul” ceasurilor. Totuși, orbita sa mai eliptică îl face să accelereze când se apropie de Soare și să încetinească atunci când se îndepărtează. De asemenea, distanța variabilă față de câmpurile gravitaționale ale Soarelui și ale sistemului Pământ-Lună modifică rata la care trece timpul. Combinat, rezultatul este că, privit de pe Pământ, timpul de pe Marte trece puțin mai repede. Diferența medie este de 477 microsecunde pe zi, însă poate varia cu până la 226 microsecunde în funcție de poziția planetelor, scrie Space.com.
Această discrepanță nu este dramatică, dar este suficientă pentru a crea probleme în sistemele de navigație și de comunicații viitoare din jurul lui Marte. De exemplu, standardele precum 5G necesită o precizie de o zecime de microsecundă. Cunoscând aceste diferențe, rețelele de pe Pământ și de pe Marte pot fi sincronizate, luând în calcul și timpul necesar pentru ca lumina să parcurgă distanța dintre planete.
Ashby subliniază că, deși mai durează până când suprafața lui Marte va fi acoperită de urmele roboților sau ale oamenilor, este util să înțelegem din timp provocările construirii unor sisteme de navigație pe alte lumi. La fel ca GPS-ul, acestea vor depinde de ceasuri extrem de precise, calibrate conform relativității generale.
Cei doi au calculat anterior și diferența dintre Pământ și Lună, unde ceasurile ticăie cu 56 de microsecunde mai repede decât pe Pământ. Patla spune că momentul este potrivit pentru studierea acestor fenomene, deoarece suntem mai aproape ca oricând de viziunea science-fiction a unei civilizații răspândite în Sistemul Solar.
Rezultatele au fost publicate în The Astronomical Journal.
Timpul ar putea fi doar o proiecție a creierului, argumentează un profesor de filosofie
Fenomen bizar detectat în magnetosfera Pământului! Ce au observat patru nave spațiale?
Ce a aflat omenirea după șapte decenii de „vânătoare” de extratereștri?
Ce s-a întâmplat cu o stea gigantă roșie după ce „a înghițit” o planetă?