Halatele medicale şi igiena spitalicească au rolul de a salva timp, resurse și, foarte important, sănătate.
Nişte halate medicale curate reduc riscul transferului de microbi de la un pacient la altul, iar respectarea regulilor de igienă spitalicească limitează focarele de infecție. Pentru personal, halatele sunt o barieră fizică ce protejează îmbrăcămintea și pielea de contactul direct cu substanțe biologice sau chimice. Pentru pacienți, igiena spitalicească asigură un mediu în care recuperarea poate sa fie efectuată fără complicații. Aceste reguli esenţiale se aplică indiferent de specialitate sau de dimensiunea unității medicale. Fie că vorbim despre secții de internare, salon, laborator sau terapie intensivă, principiile rămân aceleași: curat, igienizat, bine întreținut și folosit corect.
Există recomandări clare privind materialele. Halatele trebuie să fie confecționate din țesături rezistente la spălări frecvente, să permită o bună igienizare și să nu rețină bacterii sau praf. Materialul ideal este unul care suportă temperaturi ridicate la spălare și dezinfectare, fără să-și piardă integritatea.
Întreținerea halatelor presupune un proces de spălare corect, separarea de alte articole textile și dezinfectarea în conformitate cu protocoalele instituției. Halatele murdare trebuie tratate cu atenție, manipulate cu mănuși și introduse în containere speciale pentru textile contaminate.
Un halat purtat greșit își pierde din eficiență. Regulile includ purtarea halatului în salon și în spațiile clinice, dar nu și în zonele comune – cum ar fi sala de mese sau în afara unității, unde riscul de contaminare este diferit. Halatul trebuie să fie bine legat, să acopere hainele personale și să nu aibă buzunare pline cu obiecte inutile. Dacă halatul se murdărește sau se umezește, trebuie schimbat imediat.
Este important ca personalul să aibă acces facil la halate de rezervă și la spații dedicate schimbării, astfel încât respectarea acestor reguli să fie practică, nu doar teoretică. În plus, halatul nu înlocuiește igiena mâinilor. Spălatul și dezinfectarea mâinilor rămân esențiale înainte și după contactul cu pacientul.
Igiena spitalicească este mult mai mult decât curățenie vizibilă. Ea cuprinde standarde de curățare a suprafețelor, fluxuri de deșeuri, ventilație, controlul umidității și proceduri pentru obiectele medicale. Regulile impun curățenie zilnică dar și dezinfecții periodice mai profunde. Suprafețele frecvent atinse — clanțe, mânere, comutatoare — trebuie curățate mai des. Echipamentele reutilizabile trebuie dezinfectate între utilizări conform instrucțiunilor producătorului.
Un alt element al igienei spitalicești este gestionarea fluxului de personal, pacienți şi vizitatori. Se recomandă segregarea clară a zonelor și limitarea accesului neautorizat în spațiile critice pentru a evita contaminările încrucișate.
Pe lângă halate, echipamentele de protecție personală cum ar fi mănușile, măștile și vizierele fac parte din același ansamblu de măsuri. Reguli se referă şi la modul corect de a pune și de a scoate aceste echipamente pentru a evita expunerea accidentală. Ordinea și tehnica sunt importante. De exemplu, mâinile trebuie dezinfectate între etape, iar echipamentele contaminate trebuie eliminate în containere sigure. Personalul trebuie instruit regulat privind schimbarea echipamentelor și perioadele în care acestea sunt obligatorii.
Implementarea regulilor este mai ușoară când există proceduri simple și repetabile, ceea ce înseamnă verificări rapide ale aspectului halatului la intrarea în tură, puncte de control pentru igienă în zonele-cheie, și un plan pentru schimbarea rapidă a halatelor contaminate. Comunicarea între colegi este esențială. Semnalarea imediată a unui incident de contaminare reduce riscul răspândirii.
În plus, este important ca fiecare membru al personalului să cunoască localizarea stațiilor de spălare și dezinfectare, precum și procedura pentru manipularea halatelor murdare. Acest lucru creează un flux de lucru predictibil și sigur.
Aplicarea acestor reguli nu trebuie să fie complicată, ele putând fi respectate prin câteva obiceiuri simple: păstrarea halatului curat și uscat, schimbarea imediată la nevoie, evitarea atingerii feței cu mănuși murdare și dezinfectarea frecventă a suprafețelor. Organizarea spațiului astfel încât halatele curate și cele murdare să fie separate fizic reduce greșelile. De asemenea, prevederea unor zone dedicate pentru schimbare și spații pentru depozitarea halatelor curate face respectarea regulilor mult mai naturală.
O rutină simplă ajută la menținerea consecvenței. Înainte de intrarea în tură se verifică starea halatului, în timpul turei halatul este folosit doar în zonele clinice, iar la terminarea turei halatul este predat pentru spălare sau depozitat conform procedurii. Regulile trebuie să fie respectate de toți, pentru a garanta continuitate în protecție. O astfel de rutină permite intervenții rapide atunci când apar situații neprevăzute, fără a compromite igiena generală a unității.