Prima pagină Cultura

Cahokia: Amintiri despre primul oraş al Americii de Nord

Nicu Pârlog 10.15.2012 | ● Vizualizări: 968
Cahokia a fost primul oraş american     cahokia, precolumbian, america de nord, mississippi, arheologie, sacrificii, mound, illinois + zoom
Galerie foto (5)

Cândva, în negurile timpului, cu mult înainte ca primii colonişti americani să pună bazele aşezărilor permanente pe .„noul” continent, ba chiar cu sute de ani înainte ca vasele lui Columb să atingă ţărmul Indiilor de Vest, exista un mare oraş care prin numărul populaţiei şi dimensiuni, era o adevărată citadelă a lumii. Numele său era Cahokia şi a fost ridicat de populaţii de amerindieni despre care nici în prezent nu se cunosc prea multe. Existenţa sa este o dovadă în plus asupra grandorii şi misterelor civilizaţiilor precolumbiene nord-americane.

Străvechea metropolă de pe Mississippi

Oraşul care ajunsese la un asemenea grad de dezvoltare încât depăşea prin dimensiuni şi număr de locuitori orice oraş european medieval contemporan, este în prezent unul dintre cele mai importante obiective arheologice din întreaga lume. Nici măcar Londra sau Parisul veacului 1200, nu se comparau cu acest grandios dar puţin cunoscut oraş din America de Nord.

Cahokia a fost fără îndoială cel mai important centru al amerindienilor care aparţineau populaţiilor mississippiene, celebre pentru movilele ridicate în întreaga lor zonă de răspândire care cuprindea estul, vestul mijlociu şi sud-estul Statelor Unite de astăzi. La punctul său culminant de dezvoltare, adică în perioada de timp dintre anii 1050-1200, Cahokia avea o populaţie de circa 10.000-20.000 locuitori, mai mare decât a oricărui oraş european contemporan.

Unii arheologi susţin că în vremurile sale de glorie oraşul adăpostea până la 40.000 de suflete, majoritatea acestora trăind în sate adiacente metropolei şi ocupându-se cu aprovizionarea oraşului. Dacă estimările arheologilor sunt corecte, Cahokia a fost cel mai mare oraş nord-american până la nivelul anului 1780, dată la care Philadelphia a depăşit cifra de 40.000 locuitori.

Colibă tipică în care trăiau amerindienii din civilizaţia Cahokia, recreată de cercetătorii americani

Străvechea metropolă mezoamericană era în partea de sud-vest a statului american Illinois, undeva între oraşele East Saint Louis şi Collinsville în apropierea fluviului Mississippi. Chiar şi o scurtă vizită a ruinelor acestui edificiu stravechi ne uimeşte prin dimensiunile la care a ajuns. Practic este cea mai mare aşezare precolumbiană situată la nord de Mexic, ţară care a adăpostit marile civilizaţii ale mayaşilor, olmecilor şi toltecilor. Spre deosebire de reprezentanţii altor civilizaţii precolumbiene, locuitorii din Cahokia nu cunoşteau scrisul. Nu cunoşteau nici roata şi întrebuinţările practice ale acestei unelte, cum nu a cunoscut roata niciun alt popor precolumbian din cele două Americi.

Una dintre marile probleme pe care a trebuit să le înfrunte acestă adevărată metropolă a amerindienilor a constat în menţinerea unui flux constant al aprovizionării cu alimente.

De asemenea, debarasarea gunoaielor se pare că a fost una dintre marile probleme ale aşezării, şi din această cauză Cahokia era un loc foarte nesigur pentru starea generală a sănătăţii locuitorilor lor.

Din acest motiv, arheologii şi istoricii avansează ideea conform căreia aşezarea se folosea de atracţiile sale de ordin social şi politic pentru a atrage noi şi noi potenţiali locuitori, altfel, rata ridicată a deceselor ar fi făcut ca megalopolisul amerindian să fie oricând abandonat.

Movilele triburilor Mound

Oraşul avea o mare piaţă centrală care se întindea pe o suprafaţă de circa 20 hectare, şi avea o lungime de 490 metri pe o lăţime de 270 metri. Aici era punctul principal al întâlnirilor şi ceremoniilor, precum şi locul unde se desfăşura un interesant joc ritual cu beţe denumit chunkey, foarte popular şi în rândul mai multor naţiuni amerindiene precum cherokee, chikasaw şi chocktaw.

La fel ca orice alt oraş fortificat de mari dimensiuni din Lumea Veche, Cahokia era înconjurat de palisade lungi presărate cu turnuri. În afară de dovezile arheologice obişnuite, specialiştii au determinat că băutura preferată a localnicilor era o fiertură de plante care conţineau cofeină. Arheologii au mai descoperit plăci de piatră gravate cu imagini diverse, cum ar fi reprezentările unui misterios om pasăre despre care specialiştii cred că ar putea fi o divinitate necunoscută locală, precum şi numeroase obiecte şi ornamente din cupru.

Ornamente de cupru descoperite în uriaşul sit arheologic de la Cahokia

Marele oraş a intrat într-un pronunţat declin, undeva în preajma anului 1200, arheologii estimând că a fost abandonat complet în jurul anului 1400. Numele de "Cahokia" i-a fost dat după triburile de amerindieni care trăiau în zonă în preajma secolului 17, când primele grupuri de colonişti europeni au pătruns în valea fluviului Mississippi.

Mare parte din aşezare se află încă sub construcţiile ridicate în ultimele două secole, încluzând aici, o autostradă şi o parte din suburbiile oraşului Saint Louis. Recent, s-au făcut unele eforturi în direcţia prezervării ruinelor, iar o parte a străvechiului oraş a fost declarată sit de importanţă istorică al Statelor Unite.

Monumentul sacrificiilor

Cel mai impresionant edificiu al aşezării a fost fără îndoială Monks Mound, un gen de movilă uriaşă, înaltă de circa 31 metri, denumită astfel datorită unei conferii de călugări trapişti care au trăit cândva în incinta oraşului abandonat. Numele de Mound le-a fost dat după un clan al băştinaşilor Illiniwek, care trăiau aici în momentul în care în zonă au pătrus primii exploratori francezi în secolul 17.

Monks Mound a fost construit în forma a patru terase principale.

Baza sa avea suprafaţa de 6,8 hectare, iar bizarul "kurgan amerindian" trona peste tot oraşul , fiind cea mai înaltă clădire din Cahokia. Monks Mound, alături de piaţa mare şi de un grup de alte movile mai mici, era înconjurat de o palisadă din trunchiuri de copaci, lungă de 3,2 kilometri. Specialiştii estimează că la construirea sa, băştinaşi au folosit circa 20.000 trunchiuri de copaci.

Movila Monks Mound în zilele noastre

La vest de Monks Mound, exista o serie de cinci edificii, construite din lemn de cedru roşu. Arheologii estimează că au fost ridicate între anii 900-1100 după Hristos, şi le-au denumit într-un mod foarte inspirat, "woodhenge", deoarece consideră că aveau rolul celebrului edificiu megalitic de la Stonehenge, doar că spre deosebire de acesta, edificiile din Cahokia erau construite din trunchiuri de copaci, nu din piatră.

Se pare că aşa numitele woodhenge aveau rolul de calendare care marcau solstiţiile, echinoxurile, precum şi o serie de celebrări şi festivităţi religioase ale băştinaşilor. Se pare că cel care avea rol de preot sau de şaman, stătea aşezat pe o platformă din lemn, ridicată în centrul acestor edificii-temple din lemn.

Pe baza cercetărilor recente, specialiştii au stabilit că răsăritul soarelui din perioada echinocţiului era deosebit de spectaculos dacă era privit din punctul în care fusese amplasată platforma sacerdotului local.

Movila cu numărul 72, cum au denumit-o arheologii, este o structură de aproximativ 3 metri înălţime, situată la 2, 5 kilometri sud de Monks Mound. A fost ridicată undeva între anii 1050-1150 şi deţine un secret macabru:

-În interiorul său, cercetătorii au descoperit resturile a 272 oameni, mare parte din ei sacrificaţi. Este de fapt vorba, de situl arheologic care conţine cele mai multe victime ale unor sacrificii umane, descoperit la nord de Mexic, ţară care a găzduit culturile aztece şi mayaşe, celebre pentru măcelurile înfăptuite în scop religios. Structura arheologică a acestei adevărate movile a Morţii este una deosebit de complicată, presărată cu dovezi sumbre ale victimelor executate.

Într-un mormânt comun, au fost descoperite scheletele a 39 de femei şi bărbaţi ucişi pe loc în aceeaşi zi, după cum susţine arheologul Timothy Pauketat în paginile lucrării sale "Cahokia: Ancient America's Great City on the Mississippi".

"Se pare că victimele au fost pur şi simplu aliniate în dreptul gropii şi lovite în cap cu un obiect contondent, una după cealaltă, astfel încât trupurile lor au căzut direct în locul care urma să le fie mormânt comun", declară acesta într-un paragraf din cartea sa.

Într-o altă groapă comună din acelaşi sumbru Mound 72, pe arheologi avea să-i aştepte o surpriză încă mai macabră: scheletele a 52 tinere femei cu vârste cuprinse între 18-23 ani, toate subnutrite şi toate ucise în decursul aceleiaşi zile...

Însă surprizele macabre nu se sfârşiseră. Într-o altă groapă comună, un număr de 15 schelete aparţinând unor bărbaţi, femei şi copii, aşteptau să fie scoase la lumină.
În mod bizar, marele tumul cu gropi comune, mai conţinea mormintele separate a doi bărbaţi, probabil nişte căpetenii sau războinici renumiţi. Cei doi au fost îngropaţi în morminte separate, deasupra unor paturi speciale compuse din peste 20.000 cochilii de scoici.

Analiza osemintelor a indicat că personajele consumaseră multă carne în timpul vieţii, ceea ce sugerează că ar fi fost membrii ai elitelor conducătoare din Cahokia. Evident, este foarte posibil ca o parte din sacrificiile umane să fi fost făcute în onoarea acestor două personaje masculine înhumate cu fast, o practică macabră, dar foarte răspândită în trecut la mai multe populaţii umane din Europa, Asia şi cele două Americi.

Ce anume a distrus Cahokia?

Cahokia şi-a trăit începuturile, apogeul şi declinul în glorie proprie. A fost abandonat de locuitorii săi cu aproximativ 100 ani înainte ca Cristofor Columb să-şi arunce ancora în Lumea Nouă. Inclusiv în pragul secolului 16, ruinele şi împrejurimile sale erau ocolite de triburile de amerindieni stabilite în zonă.

Cercetătorii presupun că unii factori de mediu, precum vânătoarea fără cruţare a animalelor din zonă, alături de defrişări, drept unele dintre cauzele principale ale declinului. Pe lângă aceste cauze, aceeaşi cercetători nu exclud nici influenţa unor schimbări climatice de proporţii care ar fi putut agrava efectul eroziunii solului. Culturile de porumb pe care se baza alimentaţia acelor comunităţi, ar fi fost de asemenea puternic afectate de efectele unor schimbări climatice.

Primele sapaturi arheologice

O altă cauză a declinului ar fi putut consta în posibile invazii ale unor populaţii războinice, cu toate că singurele arme descoperite au fost cele din incinta şi mormintele din oraş. Datorită lipsei dovezilor arheologice care să confirme bătalii, specialiştii avansează ideea că palisadele şi turnurile din lemn ar fi avut un scop predominant ceremonial.

O altă cauză foarte posibilă a declinului accelerat, ar fi putut consta în izbucnirea unei epidemii. Populaţia urbană foarte aglomerată ar fi facilitat răspândirea unor maladii, cu efecte uşor de imaginat.

Astăzi, în amintirea unui trecut interesant şi deopotrivă misterios, autorităţile americane au deschis Cahokia Museum and Interpretive Center, un adevărat centru cultural, istoric şi ştiinţific, inaugurat în anul 1989, care primeşte anual aproximativ un milion de vizitatori din întreaga lume.

Oraşul străvechi îşi păstrează însă o mare parte din secrete, aşteptând parcă descoperirea lor de către minţile curioase ale generaţiilor următoare.

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI