Home » Cultura » Europa barbara (II)

Europa barbara (II)

11.07.2007
Un om poate fi ucis, dar nu poate fi infrant, spunea Ernst Hemingway. O expresie celebra care are ecou in lumea barbarilor antici. Urmele acestora sunt prezente si astazi in ceea ce ne place sa numim cultura europeana.

Influente barbare in cultura europeana

Literatura
Este un fapt cunoscut ca mare parte dintre barbari nu stiau sa scrie si sa citeasca, astfel de indeletniciri fiind un privilegiu al preotilor, magicienilor si uneori al regilor. In schimb, legendele si povestirile erau transmise oral din generatie in generatie, fiind cantate de barzi in cadrul unor momente solemne care aminteau de spectacolele actuale. In fapt, barbarii obisnuiau sa ii admonesteze pe cantaretii netalentati aruncand in ei cu legume, obicei mai putin placut, dar care s-a pastrat pana in secolul XX.

Cert este ca unele dintre legendele barbare au supravietuit timpului pana in Evul Mediu, atunci cand, autori anonimi le-au asternut pe hartie. Poeme ca Arthur si cavalerii mesei rotunde, Inelul Nibelungilor, Beowulf, Kalevala (saga finlandeza) sau Mabinogion (culegere de povestiri galeze) sunt doar cateva dintre operele care au contribuit la formarea literaturii universale. De altfel, povestile cu zane si spiridusi, existente in multe dintre culturile europene, asemenea celor scrise de fratii Grimm, nu sunt altceva decat legende stravechi si invataminte ale barbarilor.

Faptul ca triburile europene aveau o cultura si o forma de scriere proprie o dovedesc alfabetele antice. Futhark, sau alfabetul runic, folosit sub diferite forme de populatiile nordice, Ogham, vechea forma de scriere irlandeza, sau alfabetul iberic, creat de triburile din nordul Spaniei sunt doar cateva dintre sistemele de scriere inventate de catre asa-zisii barbari.

Traditii
Desi poate parea destul de ciudat, multe dintre traditiile si sarbatorile crestine de astazi isi au corespondent in vechile obiceiuri barbare. Pana si Craciunul si Anul Nou se regasesc in aceeasi sarbatoare pagana numita Yule. Celebrata de populatiile nord-europene, in special cele germanice, Yule insemna simplu, roata, si simboliza roata anului care ajungea in punctul ei terminus in data de 31 decembrie. Initial, Yule sau Jul, incepea pe 20 decembrie pentru a dura 12 zile. Odata cu crestinarea triburile nordice, papa Grigorie va muta evenimentul in Ajunul Craciunului in incercarea de a unifica cele doua traditii sub spectrul celei mai mari sarbatori a crestinilor.

Si totusi, Craciunul va fi cel care va imprumuta multe dintre obiceiurile barbare. Aprinderea lumanarilor, impodobitul bradului, cadourile si chiar Mos Craciun sunt toate practici preluate de la pagana Yule. Chiar si taierea porcilor este o veche traditie scandinava, nordicii obisnuind sa sacrifice mistreti in cinstea zeitei Freya. De altfel, in tarile nordice, oamenii inca mai folosesc termenul de Yule in loc de Craciun.

Urmand aceleasi coordonate, Pastele sau Halloween-ul sunt doua sarbatori cu adanci conotatii barbare. Daca vopsirea oualelor si ciocnirea lor sunt doua obiceiuri stravechi, regasite in traditia pagana Ostara sau Ostern, Halloween era, initial, seara in care pamantul murea odata cu venirea iernii, moment in care spiritele celor decedati reveneau printre cei vii. Tot sub influenta crestinismului, Halloween devine pentru o perioada, noaptea tuturor sfintilor, All Hallows Evening.