Europa barbara (III)

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Barbari celebri
Alaric
Probabil unul dintre cei mai cunoscuti asa-zisi barbari a fost Alaric, primul strain care a reusit sa cucereasca Cetatea Eterna. Nascut la gurile Dunarii, pe insula disparuta Peuke, Alaric a facut parte, initial, din randurile mercenarilor goti angajati in slujba Romei.
Devenit ulterior rege al vizigotilor, acesta cere imparatilor romani dreptul de a-si stabili poporul in interiorul imperiului si de a lupta impreuna impotriva hoardelor migratoare din est.

Refuzat in mai multe randuri, Alaric invadeaza Roma in 409 d.H., fara a pricinui insa vreun rau cladirilor sau cetatenilor romani. De altfel, vizigotii vor parasi Orasul Etern in acelasi an, in incercarea de a-si gasi o noua casa in nordul Africii. Alaric va muri in timpul expeditiei, cel mai probabil de febra, in timp ce supusii sai se vor stabili in peninsula iberica acolo unde vor da nastere viitoarei populatii spaniole.

Vercingetorix
Lider al triburilor din Galia si adversar al lui Iulius Cezar, Vercingetorix ramane una dintre figurile de exceptie ale istoriei antice. Sub conducerea sa, trupele galice reusesc o serie de victorii in fata romanilor impingandu-i pe acestia pana aproape de granita. Doar geniul militar al lui Cezar avea sa intoarca sortii razboiului, in celebra batalie de la Alesia, atunci cand, in fruntea unei armate de 20.000 de legionari, generalul roman avea sa infranga numeroasa armata a lui Vercingetorix, estimata la peste 250.000 de razboinici. De altfel, liderul gal se va preda si va fi ucis in cadrul unei festivitati, in anul 45 i.H. Cezar va muri un an mai tarziu, asasinat de catre politicieni pe scarile Senatului.

• Povestea lui Thierry Hermès: De la hamuri pentru cai la unul dintre cele mai faimoase branduri…
• Test de cultură generală. De ce turcii fac cafea la nisip?

In ciuda infrangerii sale, Vercingetorix a ramas in constiinta franceza drept unul dintre eroii populari, imaginea sa fiind deseori evocata in timpul razboaielor napoleoniene si a celor doua razboaie mondiale.

Arminius
Lider al cheruscilor, trib germanic, Hermman sau Arminius dupa romanizarea numelui, a fost unul dintre cei mai aprigi oponenti ai Imperiului Roman. Desi a fost crescut la Roma, acolo unde isi dobandise cetatenia si titlul de cavaler, Arminius avea sa dea una dintre cele mai grele lovituri cetatii care il pregatise pentru comanda armatelor sale.
Trimis de catre imparat sa lupte impotriva propriului popor, liderul cherusc va complota in secret cu triburile germanice reusind sa le uneasca impotriva Romei. Arminius il convinge pe generalul Publius Quinctilius Varus sa isi trimita armata in intunecimea padurii Teutoberg, acolo unde razboinicii nordici pregatisera terenul pentru viitoare batalie.

Cunoscand bine tacticile militare romane, Arminius isi conduce trupele intr-una dintre cele mai mari victorii ale antichitatii. In padurea fara sfarsit, trei legiuni, 6 cohorte auxiliare si trei alae, divizii de cavalerie, aveau sa isi gaseasca sfarsitul. In momentul in care infrangerea a devenit evidenta, generalul Varus se va sinucide pentru a nu cadea prizonier in mainile barbarilor.
Suetonius, autorul celebrei carti „Vietile celor 12 cezari”, noteaza ca la auzul vestii, imparatul Octavian Augustus avea sa sufere o cadere nervoasa cu simptome de nebunie, izbindu-se cu capul de pereti si strigand: „Quintili Vare, legiones redde!”( Quinctilius Varus, da-mi legiunile inapoi!).

Cele trei legiuni pierdute in padurea Teutoberg nu aveau sa mai fie refacute niciodata, fapt unic in istoria romana. Desi Tiberius, urmasul lui Augustus va incerca sa redea onoarea armatei imperiale atacand din nou triburile nordice, legiunile conduse de catre nepotul sau, generalul Germanicus, vor fi infrante de catre acelasi Arminius.

Cu toate ca era considerat un erou in randurile conationalilor sai, liderul cherusc avea sa fie asasinat de catre rivalii care se temeau ca acesta devenise prea puternic.La fel ca si Vercingetorix, Arminius va deveni un simbol pentru poporul german, desi ideea unei Germanii unite nu exista in acea perioada.