Prima pagină Cultura

Europa barbara (III)

Adrian Nicolae 11.09.2007 | ● Vizualizări: 335
Europa barbara (3)     no tags + zoom
Galerie foto (1)

Se spune ca misiunea civilizatoare a Romei nu a fost decat un pretext cinic pentru a jefui. Gloria Romei a fost cladita cu bogatiile, sangele si sudoarea barbarilor, aceiasi oameni care aveau sa ii aduca si sfarsitul.

Barbari celebri

Alaric
Probabil unul dintre cei mai cunoscuti asa-zisi barbari a fost Alaric, primul strain care a reusit sa cucereasca Cetatea Eterna. Nascut la gurile Dunarii, pe insula disparuta Peuke, Alaric a facut parte, initial, din randurile mercenarilor goti angajati in slujba Romei.
Devenit ulterior rege al vizigotilor, acesta cere imparatilor romani dreptul de a-si stabili poporul in interiorul imperiului si de a lupta impreuna impotriva hoardelor migratoare din est.

Refuzat in mai multe randuri, Alaric invadeaza Roma in 409 d.H., fara a pricinui insa vreun rau cladirilor sau cetatenilor romani. De altfel, vizigotii vor parasi Orasul Etern in acelasi an, in incercarea de a-si gasi o noua casa in nordul Africii. Alaric va muri in timpul expeditiei, cel mai probabil de febra, in timp ce supusii sai se vor stabili in peninsula iberica acolo unde vor da nastere viitoarei populatii spaniole.

Vercingetorix

Lider al triburilor din Galia si adversar al lui Iulius Cezar, Vercingetorix ramane una dintre figurile de exceptie ale istoriei antice. Sub conducerea sa, trupele galice reusesc o serie de victorii in fata romanilor impingandu-i pe acestia pana aproape de granita. Doar geniul militar al lui Cezar avea sa intoarca sortii razboiului, in celebra batalie de la Alesia, atunci cand, in fruntea unei armate de 20.000 de legionari, generalul roman avea sa infranga numeroasa armata a lui Vercingetorix, estimata la peste 250.000 de razboinici. De altfel, liderul gal se va preda si va fi ucis in cadrul unei festivitati, in anul 45 i.H. Cezar va muri un an mai tarziu, asasinat de catre politicieni pe scarile Senatului.

In ciuda infrangerii sale, Vercingetorix a ramas in constiinta franceza drept unul dintre eroii populari, imaginea sa fiind deseori evocata in timpul razboaielor napoleoniene si a celor doua razboaie mondiale.

Arminius

Lider al cheruscilor, trib germanic, Hermman sau Arminius dupa romanizarea numelui, a fost unul dintre cei mai aprigi oponenti ai Imperiului Roman. Desi a fost crescut la Roma, acolo unde isi dobandise cetatenia si titlul de cavaler, Arminius avea sa dea una dintre cele mai grele lovituri cetatii care il pregatise pentru comanda armatelor sale.
Trimis de catre imparat sa lupte impotriva propriului popor, liderul cherusc va complota in secret cu triburile germanice reusind sa le uneasca impotriva Romei. Arminius il convinge pe generalul Publius Quinctilius Varus sa isi trimita armata in intunecimea padurii Teutoberg, acolo unde razboinicii nordici pregatisera terenul pentru viitoare batalie.

Cunoscand bine tacticile militare romane, Arminius isi conduce trupele intr-una dintre cele mai mari victorii ale antichitatii. In padurea fara sfarsit, trei legiuni, 6 cohorte auxiliare si trei alae, divizii de cavalerie, aveau sa isi gaseasca sfarsitul. In momentul in care infrangerea a devenit evidenta, generalul Varus se va sinucide pentru a nu cadea prizonier in mainile barbarilor.
Suetonius, autorul celebrei carti „Vietile celor 12 cezari”, noteaza ca la auzul vestii, imparatul Octavian Augustus avea sa sufere o cadere nervoasa cu simptome de nebunie, izbindu-se cu capul de pereti si strigand: „Quintili Vare, legiones redde!”( Quinctilius Varus, da-mi legiunile inapoi!).

Cele trei legiuni pierdute in padurea Teutoberg nu aveau sa mai fie refacute niciodata, fapt unic in istoria romana. Desi Tiberius, urmasul lui Augustus va incerca sa redea onoarea armatei imperiale atacand din nou triburile nordice, legiunile conduse de catre nepotul sau, generalul Germanicus, vor fi infrante de catre acelasi Arminius.

Cu toate ca era considerat un erou in randurile conationalilor sai, liderul cherusc avea sa fie asasinat de catre rivalii care se temeau ca acesta devenise prea puternic.La fel ca si Vercingetorix, Arminius va deveni un simbol pentru poporul german, desi ideea unei Germanii unite nu exista in acea perioada.

Decebal

Putini au fost conducatorii barbari care au reusit sa puna Roma intr-o situatie mai umilitoare decat a facut-o neinfricatul rege dac. Inca din primul an de domnie, Decebal, sau Diurpaneus dupa numele sau adevarat, avea sa administreze o lectie usturatoare trupelor romane care traversasera Dunarea cu scopul de a impune suprematia imperiului in Dacia. Din cele cinci legiuni conduse de generalul Cornelius Fuscus, doua vor fi decimate de catre armata daca intr-o batalie care a avut loc la Tapae, astazi localitatea Turnu Rosu. Insusi Fuscus avea sa isi piarda viata in lupta cu barbarii condusi de Decebal.

De fapt, regele dac isi va schimba numele din Diurpaneus in Decebal de abia dupa aceasta victorie, noul nume insemnand in limba latina „puternic cat zece” sau „zece ursi”.

Numai un an mai tarziu, in 88 i.H., imparatul Domitian va trimite o noua armata, condusa de data aceasta de experimentatul general Tettius Iulianus, care sa spele rusinea primei campanii. Lupta care a avut loc ramane si astazi acoperita in mister. Desi romanii au pretins ca i-au invins pe barbarii daci si pe trufasul lor rege, realitatea istorica nu lasa nicio indoiala asupra invingatorilor. Roma va fi silita sa plateasca tribut lui Decebal pentru a se putea asigura de linistea din nordul imperiului, situatie mai mult decat umilitoare pentru cei ce se considerau stapanii lumii.

Treisprezece ani vor trece pana cand un nou imparat roman se va ridica impotriva Daciei si a lui Decebal. Intr-o desfasurare de forte impresionanta, nu mai putin de 150.000 de oameni, Marcus Nerva Traian, noul monarh al Romei, va incerca sa ii supuna pe barbarii de la nordul Dunarii. Avea sa fie nevoie de cinci ani si doua razboaie pentru ca Dacia sa se recunoasca invinsa. Pentru a nu cadea in mainile romanilor, Decebal alege sa isi ia singur viata.

Victoria avea sa fie sarbatorita cu un fast nemaintalnit la Roma: 123 de zile de jocuri si recompense banesti pentru fiecare cetatean roman. De altfel, cu prada capturata de la daci, circa 2700 tone de aur si 4600 tone de argint, Traian avea sa reconstruiasca practic Cetatea Eterna aducand-o la forma in care a ramas cunoscuta in istorie.

Odoacru

Una dintre cele mai controversate imagini ale antichitatii, Odoacru nu a fost altul decat barbarul care a adus sfarsitul Imperiului Roman de Apus. Daca istoricii antici il descriau ca pe un barbat analfabet, arogant si insetat de sange, realitatea istorica pare sa ii contrazica. Dupa capturarea orasului Ravena si a tanarului imparat roman, Romulus, la 4 septembrie 476, Odoacru se autoproclama Rex Italiae, sau rege al Italiei, fiind primul imparat german care a condus vreodata Cetatea Eterna.

Privit initial cu stupoare de cetatentii romani, barbarul cuceritor avea sa fie indragit de noii sai supusi, atunci cand dupa numai un an va elibera Sicilia de sub ocupatia vandala si va cuceri Dalmatia, regiuni pe care le va alipi Romei. De altfel, el va reduce taxele si va pastra Senatul. Pactele sale cu ostrogotii si francii, pe care ii transformase din inamici in aliati, pareau sa ofere imperiului stabilitatea de care dusese lipsa in ultimii ani.

Cu toate acestea, sfarsitul sau nu avea sa fie unul prea fericit, Odoacru fiind asasinat de catre regele ostrogot, Teoderic, chiar in timpul banchetului care celebra pacea dintre cei doi. Teoderic avea sa devina astfel, noul rege al Italiei, a carei capitala o va muta la Ravena.

Istoria asasinatului va deveni curand subiect de poveste, ea fiind redata intr-o saga eroica germana in care Dietrich von Bern (Teoderic din Verona) il ucide pe regele pitic Laurin.
Tag-uri: europa | barbar | roman | razboinici | Roma

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI