Actorul german Udo Kier, cunoscut cel mai bine pentru rolurile sale din Flesh for Frankenstein și Blood for Dracula, a murit la 23 noiembrie 2025, la vârsta de 81 de ani, în urma unor complicații medicale care nu au fost încă detaliate public.
Cu o carieră de peste cinci decenii, Kier a jucat în aproximativ 220 de filme, consolidându-și reputația de interpret al personajelor excentrice, întunecate, bizare sau profund ambigue, un trademark care l-a transformat într-o prezență unică în cinematografia europeană și americană. Și-a început cariera în film la vârsta de 20 de ani, cu rolul din Road to Saint Tropez (1966), iar ulterior s-a remarcat în producții regizate de cineaști precum Rainer Werner Fassbinder, Gus Van Sant, Lars von Trier, Werner Herzog și Paul Morrissey.
Printre cele mai cunoscute filme în care a apărut se numără My Own Private Idaho, Melancholia, Nymphomaniac, Blade, Barb Wire, Suspiria (remake, 2018) și The Painted Bird. Ultimul său rol a fost în pelicula My Neighbour Adolf (2022) și în drama independentă Heaven of Silver, lansată în 2024, în regia lui Jonas Kleist.
De-a lungul carierei, Kier a primit premii de excelență pentru contribuția la cinema în festivaluri precum Sitges, Austin Fantastic Fest și Festivalul Internațional de Film Fantasia. Extrem de discret în privința vieții private, Kier nu a fost niciodată căsătorit și nu a avut copii, preferând să-și dedice existența filmului, colecțiilor de artă și prieteniei strânse cu un număr restrâns de regizori și actori de cult.
Udo Kier a venit pe lume în 1944, la Köln, într-un spital bombardat de aviația britanică. Mama sa a fost evacuată în ultima clipă. Actorul povestește adesea că s-a născut „în zgomot și haos”, ca o premoniție a rolurilor sale viitoare.
Nu și-a dorit inițial o carieră în actorie. Un regizor l-a observat într-o cafenea, i-a propus un test filmat, iar Kier a acceptat fără prea multă convingere. A fost începutul unei cariere de peste 200 de filme.
Kier a explodat pe scena internațională cu Flesh for Frankenstein și Blood for Dracula (1973), filme regizate de Paul Morrissey și produse de Andy Warhol, două pelicule care au fost interzise temporar în mai multe țări europene, inclusiv în Marea Britanie și Germania de Vest, din cauza violenței explicite, a scenelor experimentale cu conținut sexual și a esteticii gore considerate „subversive” pentru perioada respectivă. Lansarea lor a fost însoțită de scandal, cenzură și fascinație. Pentru Kier, exact combinația potrivită.
Ochii lui, albaștri și pătrunzători, cu o expresivitate aproape nelumească, au devenit marca lui vizuală. Regizorii l-au distribuiut adesea pentru spontaneitatea cu care putea trece de la vulnerabil la monstruos.
Federico Fellini, impresionat de felul în care arăta și se mișca, l-a distribuit în Amarcord (1973). Kier a mărturisit că nu a înțeles atunci pe deplin geniul lui Fellini, dar colaborarea l-a obligat să devină un actor mai disciplinat.
Regizorul danez l-a numit „amuleta lui”, iar Kier apare în Europa, Breaking the Waves, Dancer in the Dark, Dogville, Manderlay, Nymphomaniac și The Kingdom. Von Trier spunea că l-a distribuie ori de câte ori avea nevoie de „ceva imprevizibil”.
De la Blade (1998) la Armageddon, Johnny Mnemonic, Ace Ventura: Pet Detective și până la filmul cult Suspiria (remake), Kier s-a mișcat cu ușurință între Hollywood și cinematografia europeană.
În anii ’70, Kier a adoptat un look androgin, experimental, inspirat direct de glam rock-ul lui David Bowie. Stilul său extravagant a devenit reprezentativ pentru scena underground europeană.
Deși a fost adesea distribuit ca villain, Kier detesta stereotipurile. „Nu sunt malefic. Sunt doar sincer”, spunea într-un interviu. A interpretat artiști fragili, regi, extratereștri, psihopați, îngeri, vampiri, preoți și chiar… o doamnă sofisticată într-un film experimental.
Capacitatea lui de a juca în mai multe limbi i-a deschis porți în cinematografii diferite și a contribuit la diversitatea extraordinară a rolurilor.
În casa lui minimalistă din California, Kier păstra o colecție impresionantă de artă modernă, în special lucrări ale prietenilor săi pictori. În plus, a fost un mare colecționar de ochelari vintage.
A refuzat inițial rolul din Blade (1998), considerând scenariul prea comercial. A acceptat în cele din urmă și a devenit unul dintre cele mai memorabile personaje secundare ale filmului.
Deși perceput ca extravagant, Kier a fost cunoscut pe platouri pentru punctualitate, seriozitate și memorarea impecabilă a textelor. Mulți regizori l-au descriu ca „fascinant, dar predictibil în profesionalism”.
În filmul Swan Song, Kier joacă un fost hair-stylist care revine pentru o ultimă transformare. A fost nominalizat la Independent Spirit Awards, iar critica l-a numit „cel mai bun rol al carierei sale”.
De-a lungul carierei, Udo Kier a primit oferte pentru roluri mainstream care l-ar fi transformat într-un actor mult mai comercial. Le-a refuzat deliberat, spunând într-un interviu: Dacă joc doar oameni obișnuiți, dispar. Eu trăiesc în extreme. Acolo mă simt real. Această filozofie i-a consolidat statutul de legendă cult și i-a permis să rămână, timp de decenii, unul dintre cei mai greu de încadrat actori ai cinematografiei mondiale.
Surse:
https://www.imdb.com/name/nm0001424/
https://www.theguardian.com/film/2025/nov/24/udo-kier-german-actor-dies-aged-81
https://www.bfi.org.uk/sight-and-sound/reviews/swan-song-disappointing-outing-udo-kier
Claudia Cardinale, una dintre ultimele dive ale cinematografiei europene, s-a stins din viață
Cum a inventat Louis Le Prince cinematografia, apoi a dispărut în umbra istoriei