Europa barbara (III)

Publicat: 09.11.2007
Se spune ca misiunea civilizatoare a Romei nu a fost decat un pretext cinic pentru a jefui. Gloria Romei a fost cladita cu bogatiile, sangele si sudoarea barbarilor, aceiasi oameni care aveau sa ii aduca si sfarsitul.

Decebal
Putini au fost conducatorii barbari care au reusit sa puna Roma intr-o situatie mai umilitoare decat a facut-o neinfricatul rege dac. Inca din primul an de domnie, Decebal, sau Diurpaneus dupa numele sau adevarat, avea sa administreze o lectie usturatoare trupelor romane care traversasera Dunarea cu scopul de a impune suprematia imperiului in Dacia. Din cele cinci legiuni conduse de generalul Cornelius Fuscus, doua vor fi decimate de catre armata daca intr-o batalie care a avut loc la Tapae, astazi localitatea Turnu Rosu. Insusi Fuscus avea sa isi piarda viata in lupta cu barbarii condusi de Decebal.

De fapt, regele dac isi va schimba numele din Diurpaneus in Decebal de abia dupa aceasta victorie, noul nume insemnand in limba latina „puternic cat zece” sau „zece ursi”.

Numai un an mai tarziu, in 88 i.H., imparatul Domitian va trimite o noua armata, condusa de data aceasta de experimentatul general Tettius Iulianus, care sa spele rusinea primei campanii. Lupta care a avut loc ramane si astazi acoperita in mister. Desi romanii au pretins ca i-au invins pe barbarii daci si pe trufasul lor rege, realitatea istorica nu lasa nicio indoiala asupra invingatorilor. Roma va fi silita sa plateasca tribut lui Decebal pentru a se putea asigura de linistea din nordul imperiului, situatie mai mult decat umilitoare pentru cei ce se considerau stapanii lumii.

Treisprezece ani vor trece pana cand un nou imparat roman se va ridica impotriva Daciei si a lui Decebal. Intr-o desfasurare de forte impresionanta, nu mai putin de 150.000 de oameni, Marcus Nerva Traian, noul monarh al Romei, va incerca sa ii supuna pe barbarii de la nordul Dunarii. Avea sa fie nevoie de cinci ani si doua razboaie pentru ca Dacia sa se recunoasca invinsa. Pentru a nu cadea in mainile romanilor, Decebal alege sa isi ia singur viata.

Victoria avea sa fie sarbatorita cu un fast nemaintalnit la Roma: 123 de zile de jocuri si recompense banesti pentru fiecare cetatean roman. De altfel, cu prada capturata de la daci, circa 2700 tone de aur si 4600 tone de argint, Traian avea sa reconstruiasca practic Cetatea Eterna aducand-o la forma in care a ramas cunoscuta in istorie.
Odoacru
Una dintre cele mai controversate imagini ale antichitatii, Odoacru nu a fost altul decat barbarul care a adus sfarsitul Imperiului Roman de Apus. Daca istoricii antici il descriau ca pe un barbat analfabet, arogant si insetat de sange, realitatea istorica pare sa ii contrazica. Dupa capturarea orasului Ravena si a tanarului imparat roman, Romulus, la 4 septembrie 476, Odoacru se autoproclama Rex Italiae, sau rege al Italiei, fiind primul imparat german care a condus vreodata Cetatea Eterna.

Privit initial cu stupoare de cetatentii romani, barbarul cuceritor avea sa fie indragit de noii sai supusi, atunci cand dupa numai un an va elibera Sicilia de sub ocupatia vandala si va cuceri Dalmatia, regiuni pe care le va alipi Romei. De altfel, el va reduce taxele si va pastra Senatul. Pactele sale cu ostrogotii si francii, pe care ii transformase din inamici in aliati, pareau sa ofere imperiului stabilitatea de care dusese lipsa in ultimii ani.

Cu toate acestea, sfarsitul sau nu avea sa fie unul prea fericit, Odoacru fiind asasinat de catre regele ostrogot, Teoderic, chiar in timpul banchetului care celebra pacea dintre cei doi. Teoderic avea sa devina astfel, noul rege al Italiei, a carei capitala o va muta la Ravena.

Istoria asasinatului va deveni curand subiect de poveste, ea fiind redata intr-o saga eroica germana in care Dietrich von Bern (Teoderic din Verona) il ucide pe regele pitic Laurin.

Urmărește DESCOPERĂ.ro pe
Google News și Google Showcase