Prima pagină Cultura

Cele mai mari oraşe din lume şi cea mai importantă transformare din istoria omenirii

Marius Comper 05.13.2013 | ● Vizualizări: 23580

Care este cel mai mare oraş din lume? De-a lungul timpului, răspunsul la această întrebare a reprezentat un indiciu preţios despre dezvoltarea umanităţii. Oraşele sunt cea mai mare realizare o omenirii, sintetizând capacitatea noastră de a modela mediul în care trăim şi fiind totodată cea mai vizibilă manifestare a imaginaţiei noastre colective despre univers.

Majoritatea oamenilor trăiesc în oraşe astăzi, aşezările urbane adăpostind aproximativ 3,3 miliarde de persoane, însă acum două secole doar 3% din populaţia planetei trăia în oraşe, acest procent fiind constant în ultima mie de ani.

Oraşele de-a lungul istoriei

Sumerienii au fost primii făuritori de oraşe. Acest popor trăia pe tărâmul fertil aflat între râurile Tigru şi Eufrat care astăzi formează Irakul, iar oraşul reprezenta idealul pentru ei, motiv pentru care Eridu, primul oraş consemnat în miturile lor, fusese creat de zeul Marduk. Arheologii estimează că, în jurul anului 2.000 î.e.n., aproximativ 90% dintre sumerieni trăiau în oraşe precum Ur.



Acum 9.000 de ani, cel mai mare oraş din lume era Ierihonul. Această cetate este totodată cea mai veche aşezare urbană din lume, arheologii găsind dovezi ce atestă prezenţa oamenilor în zonă încă din anul 9.000 î.e.n. Ulterior, cele mai mari aşezări urbane au fost întemeiate în leagănul civilizaţiei, în Mesopotamia. Istoricii estimează că Uruk era cetatea cea mai populată în jurul anului 4.000 î.e.n., cu aproximativ 4.000 de locuitori. Titulatura de cel mai mare oraş al lumii a mai fost deţinută, pe rând, de Ur, Babilon şi Ninive (oraşe babiloniene) şi de Memphis, Teba şi Alexandria (Egipt). Un alt oraş important a fost Mari (foto).

La începutul primului mileniu din era noastră, Roma a preluat titlul, devenind primul oraş din istorie cu un milion de locuitori. Gestionarea unei populaţii atât de însemnate a necesitat o serie de inovaţii tehnologice şi organizaţionale extraordinare ce aveau să clădească reputaţia extraordinară a romanilor. Cu timpul, însă, puterea Romei a scăzut, lucru reflectat şi de evoluţia cetăţii.

În decursul primului mileniu, Constantinopolul şi Bagdadul au mai dobândit calitatea de cel mai populat oraş al planetei, însă abia în anul 1800 un alt oraş a reuşit să egaleze Roma şi să atingă pragul de un milion de locuitori: Londra. Capitala britanică avea să rămână pe prima poziţie până în secolul al XX-lea, când a fost surclasată de New York, primul megaoraş din istoria omenirii.

Epoca megaoraşelor

În prezent se desfăşoară una dintre cele mai importante revoluţii din istoria omenirii: tranziţia din mediul rural în cel urban. În fiecare an, populaţia urbană a planetei creşte cu 65 de milioane de persoane – echivalentul a 7 noi aşezări de dimensiunile oraşului Chicago.

Primarul Londrei, Boris Johnson, anunţa recent într-o conferinţă internaţională a primarilor că „Viitorul planetei se găseşte în oraşe, unde oamenii trăiesc mai mult, dobândesc o educaţie mai bună şi sunt mai productivi”. Statisticile arată că oamenii din întreaga lume sunt de acord cu Johnson, gradul de urbanizare al planetei crescând considerabil în ultimul secol. Dacă în anul 1900 doar 14% din populaţia planetei trăia în oraşe, procentul ajungând la 30% în 1950, astăzi mai bine de jumătate din aceasta trăieşte în mediul urban. 

Cu toate acestea, urbanizarea nu a atins acelaşi nivel în toate regiunile lumii. Experţii ONU estimează că abia în 2020 gradul de urbanizare din Asia va atinge nivelul de 50%. De asemenea, în Africa acest prag va fi atins abia în 2035.

De-a lungul timpului, istoria oraşelor s-a confundat cu istoria imperiilor, fie că era vorba despre Roma imperială, Baghdadul de sub domnia Abbasizilor sau de Istanbulul în perioada otomană. Dacă în trecut megaoraşele reflectau puterea politică şi economică a imperiilor ce stăpâneau Pământul, astăzi zonele urbane domină planeta fără a reflecta neapărat o putere globală.

Cele 3,6 miliarde de oameni ce locuiesc astăzi în oraşe sunt distribuite inegal în aşezări urbane de dimensiuni diferite. De multe ori, discuţiile despre urbanizare duc cu gândul la oraşele mari, ale căror populaţii le depăşesc pe cele ale multor ţări. Cele mai mari aşezări urbane poartă numele de megaoraşe, iar în 2011 au fost identificate 23 asemenea structuri – aglomerări urbane în care trăiesc cel puţin 10 milioane de locuitori. Specialiştii ONU afirmă că megaoraşele vor găzdui o parte tot mai mare din populaţia urbană a planetei: dacă în 2011 în megalopolisuri trăiau 9,9% din totalul populaţiei urbane, în 2025 acest procent se va ridica la 13,6%. În acelaşi timp, peste jumătate din populaţia urbană a planetei va continua să trăiască în centre urbane mici, cu mai puţin de 500.000 de locuitori.

Cele mai mari oraşe de pe Terra s-au schimbat în ultimele decenii. Astfel, dacă în 1970 existau doar două aglomerări urbane cu mai mult de 10 milioane de locuitori, Tokyo şi New York, în 1990 numărul acestora crescuse la 10, noua listă incluzând Ciudad de Mexico (15,3 milioane de locuitori), Sao Paulo (14,8 milioane de locuitori), Mumbai (12,4 milioane de locuitori), Osaka-Kobe (11 milioane de locuitori), Kolkata (10,9 milioane de locuitori), Los Angeles-Long Beach-Santa Ana (10,9 milioane de locuitori), Seoul (10,5 milioane de locuitori) şi Buenos Aires (10,5 milioane de locuitori).

Faţă de 1990, numărul megaoraşelor a crescut considerabil, astfel că în 2011 specialiştii au identificat 23 asemenea aşezări, majoritatea găsindu-se în ţări aflate în curs de dezvoltare. Astăzi, Asia găzduieşte 13 megaoraşe, America Latină 4, iar Africa, Europa şi America de Nord câte două. Dintre cele 23 de oraşe cu peste 10 milioane de locuitori existente astăzi, 13 sunt capitalele ţărilor în care se găsesc. 

Între 1970 şi 2011, numărul persoanelor care trăiesc în megaoraşe a crescut de aproape 10 ori, de la 39,5 milioane până la 359,4 milioane. Experţii se aşteaptă ca acest număr să se dubleze până în 2025, an în care 630 de milioane de persoane vor trăi în megalopolisuri. 

În 2025, experţii se aşteaptă ca numărul megaoraşelor să crească la 37. Asia va avea 9 noi megaoraşe, America Latină încă două, iar Africa, Europa şi America de Nord vor avea câte un megaoraş în plus faţă de astăzi. Aşadar, continentul asiatic se remarcă prin accelerarea concentrării urbane.

Cele mai mari oraşe din lume

1. Tokyo (foto) - 37,2 milioane de locuitori

2. Delhi (foto) - 22.7 milioane de locuitori

3. Ciudad de Mexico - 20,4 milioane de locuitori

4. New York-Newark - 20,4 milioane de locuitori

5. Shanghai - 20,2 milioane de locuitori

6. Sao Paulo - 19,9 milioane de locuitori

7. Mumbai - 19,7 milioane de locuitori

8. Beijing - 15,6 milioane de locuitori

9. Dhaka (foto) - 15,4 milioane de locuitori

10. Kolkata - 14,4 milioane de locuitori

Chiar dacă numărul megalopolisurilor a crescut de-a lungul timpului, titulatura de „cel mai mare oraş din lume ca număr de locuitori” a continuat să fie deţinută de aceeaşi metropolă: Tokyo.

În 2011, experţii estimează că 37,2 milioane de persoane locuiau în capitala japoneză. Dacă acest megalopolis ar fi o ţară, ea s-ar situa pe locul 35 în clasamentul populaţiei, depăşind ţări precum Algeria, Canada sau Uganda. 

Cum reuşeşte Tokyo să adune atâţia oameni? Motivul este unul simplu: megaoraşul Tokyo este, de fapt, o aglomerare urbană ce cuprinde nu doar Tokyo-to (numele metropolei), ci şi alte 87 de oraşe din jurul său, printre care Yokohama, Kawasaki sau Chiba. De altfel, megaoraşele se formează în urma fuziunii a mai multor oraşe care formează legături şi devin o aglomerare urbană uriaşă.

După Tokyo, cea mai mare aglomerare urbană este Delhi, India, unde trăiesc 23 de milioane de persoane. Următoarele poziţii sunt ocupate de Mexico City (Mexic), New York-Newark (SUA), Shanghai (China), São Paulo (Brazilia) şi Mumbai (India), fiecare cu aproximativ 20 de milioane de locuitori.

Cele mai mici megaoraşe se găsesc în Africa şi Europa, fiecare continent având două reprezentante. În Africa se găsesc Lagos (Nigeria) şi Cairo (Egipt), fiecare numărând câte 11 milioane de locuitori, pe când Europa se mândreşte cu Moscova (Rusia), cu 11,6 milioane de locuitori, şi Paris (Franţa), cu 10,6 milioane de locuitori.

În 2025, Tokyo va rămâne cel mai popular oraş din lume, specialiştii estimând că 39 de milioane de persoane vor locui în metropola japoneză. Pe locul doi se va clasa Delhi, 33 de milioane de oameni urmând să locuiască în oraşul indian, iar pe ultima poziţie de pe podium se va găsi Shanghai, cu 28,4 milioane de locuitori. La mică distanţă, cu 27 de milioane de locuitori, se va afla Mumbai, alt oraş indian important.

Ritmul de creştere al megaoraşelor va varia mult în deceniul următor. Megalopolisurile din ţările dezvoltate (Franţa, Japonia, Rusia şi SUA), alături de cele din America Latină, vor cunoaşte o creştere lentă a populaţiei. În schimb, oraşe precum Lagos (Nigeria), Dhaka (Bangladesh) şi Karachi (Pakistan) vor cunoaşte o dezvoltare majoră în următorul deceniu, înregistrând o creştere a populaţiei de peste 2% anual. De asemenea, megaoraşele din India (Delhi, Calcutta, Mumbai), China (Shenzhen, Beijing, Guangzhou, Shanghai) şi Manila (Filipine) vor avea parte de o dezvoltare semnificativă în următorii ani.

Shenzen (foto), megalopolisul care se va clasa pe locul 15 în 2025 graţie celor 15,5 milioane de locuitori, are o poveste extrem de interesantă. Oraşul chinez avea doar 30.000 de locuitori în 1979, atunci când Deng Xiaoping a fost de acord să înfiinţeze Zonele Economice Speciale în sudul Chinei. Astăzi, în această metropolă trăiesc peste 10 milioane de persoane, iar numărul lor creşte de la un an la altul. „Viteza şi amploarea transformărilor înregistrate în acest oraş, atât din punct de vedere social, cât şi din punct de vedere geografic, sunt fără precedent în istoria omenirii”, afirmă Juan Du, profesor în cadrul departamentului de arhitectură a Universităţii Hong Kong. Profesorul Du afirmă că este imposibil de calculat populaţia metropolei, deoarece aceasta nu este statică. Specialistul afirmă că cele 22 de milioane de cartele SIM activate în Shenzhen oferă cea mai bun perspectivă asupra numărului de persoane ce desfăşoară zilnic activităţi în oraşul chinez.

Dezvoltarea extraordinară a oraşelor din zona deltei Râului Perlelor a făcut ca oficialii chinezi să propună în 2011 conceperea unui „giga-oraş” care să cuprindă Guangzhou, Shenzhen, Foshan, Dongguan, Zhongshan, Zhuhai, Jiangmen, Huizhou şi Zhaoqing. Aceste oraşe aflate în sudul Chinei concentrează nouă zecimi din economia chineză, aici fiind situate majoritatea fabricilor care au făcut exporturile chineze faimoase în jurul lumii.

Publicaţia britanică The Telegraph a explicat că autorităţile chineze intenţionează să desfăşoare peste 150 de proiecte de infrastructură care să permită legarea reţelelor de transport, energie, alimentare cu apă şi telecomunicaţii ale celor nouă oraşe. Costul total al iniţiativei este unul extraordinar: 325 de miliarde de dolari americani. 

„Atunci când oraşele vor fi integrate, locuitorii vor putea călători fără restricţii şi vor putea folosi serviciile medicale şi alte facilităţi în alte zone decât cele în care locuiesc”, a explicat Ma Xiangming, un oficial din cadrul departamentului de planificare din Guangdong (foto). „Zona nu va primi un nume precum «Londra Mare», pentru că nu există un singur oraş în inima acestui megalopolis”, a mai spus Ma Xiangming, care a adăugat că „iniţiativa va stimula distribuirea industriei, a locurilor de muncă şi a serviciilor publice în zonă”.

O altă regiune care va cunoaşte o dezvoltare extraordinară este Africa. Anul 2013 va fi martorul unei schimbări de ştafetă pe continentul negru: Cairo va înceta să mai deţină prima poziţie în clasamentul oraşelor cu cei mai mulţi locuitori, aceasta urmând să fie ocupată de Lagos. Dacă până acum cele mai importante oraşe ale Africii se aflau la „poli” (Cairo, Johannesburg şi Cape Town), în următoarele decenii zonele urbane de la tropice vor căpăta o importanţă tot mai mare. Lagos (Nigeria) va ajunge la 16 milioane de locuitori în cel mult 10 ani, iar Kinshasa (Republica Democrată Congo) va avea 15 milioane de oameni pe teritoriul său.

Continentul african va cunoaşte o urbanizare fără precedent în următoarele decenii, experţii anunţând că în 40 de ani populaţia urbană din Africa urmează să se tripleze. Publicaţia britanică The Economist anunţa anul trecut că „până în 2020, vor exista cel puţin 30-40 de oraşe africane mai mari decât Roma sau Berlin”. Africa pregăteşte o altă surpriză europenilor în viitorul apropiat: Parisul îşi va pierde titlul de cel mai mare oraş francofon din lume. Acesta urmează să fie deţinut de Kinshasa, capitala Republicii Congo.

Secolul al XXI-lea – o etapă crucială în istoria omenirii

Cea mai spectaculoasă dezvoltare urmează să se înregistreze în China. Experţii companiei de consultanţă McKinsey & Co. afirmă că populaţia urbană a Chinei va creşte de la 572 de milioane de locuitori, nivel înregistrat în 2005, la 926 milioane de locuitori – o creştere egală cu întreaga populaţie a Statelor Unite ale Americii. De asemenea, McKinsey estimează că în China vor fi construite între 20.000 şi 50.000 de zgârie-nori în următorul deceniu, echivalentul a 10 New York-uri. Pragul de un miliard de locuitori în zone urbane va fi depăşit în 2030. 

Un lucru este sigur: secolul al XXI-lea va consemna în istoria omenirii cea mai mare tranziţie înregistrată vreodată, la finalul căreia oamenii vor fi părăsit viaţa rurală şi vor fi devenit o specie urbană. Această mişcare fără precedent va implica un număr uluitor de persoane, estimat la 2-3 miliarde, şi ne va afecta pe fiecare dintre noi. 

Ultima dată când oamenii au trecut printr-un proces de migraţie la o asemenea scară, fenomen înregistrat în Europa şi în America între sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului XX-lea, efectul acestei transformări a fost extraordinar. Urbanizarea masivă a stat la baza revoluţiei franceze şi a revoluţiei industriale, provocând schimbări sociale, politice şi economice uriaşe.

O zicală germană din Evul Mediu spunea că Stadtluft macht frei - aerul de oraş te face liber. Motivul era simplu: în oraş, oamenii se eliberau de relaţiile feudale şi deveneau indivizi. Astăzi, la fel ca acum câteva secole, oraşul permite oricui să devină orice îşi doreşte să fie. În cursul acestui secol, pe măsură ce miliarde de oameni vor ajunge să dispună de această libertate pentru prima dată, viaţa omenirii promite să se schimbe într-un mod greu de anticipat. Un singur lucru este cert: în mijlocul acestei revoluţii se va afla cea mai remarcabilă realizare a omului –  oraşul.

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI